Învierea Domnului – Sfintele Paşti, care este învierea cu trupul din mormânt a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este sărbătorită de Biserică în acest an în ziua de 16 aprilie.

Cu adevărat, arată părintele arhimandrit Ilie Cleopa, nici o sărbătoare a Bisericii creştine nu a adus atâta bucurie în cer şi pe pământ, precum şi în iad.

Căci cine ar putea să spună câtă bucurie au avut Adam şi Eva şi toţi patriarhii, prorocii şi drepţii Legii Vechi şi cei mai dinainte de Lege, când li s-a vestit în iad că a înviat Domnul şi că vine la ei, Mesia: „Împăciuitorul Căruia i se vor supune popoarele” (Facere 49,10).

Ce bucurie dumnezeiască au avut aceştia, spune părintele arhimandrit Cleopa Ilie, când au văzut cu ochii lor sfărâmarea porţilor iadului şi pe Mesia, Cel Mult aşteptat, venind cu putere şi strălucire nespusă, risipind cu fulgerele dumnezeirii sale întunericul şi amărăciunea fără de măsură ale iadului.

Trupul cu care El a înviat este trupul lui Iisus din Nazaret, trup care a fost răstignit pe Cruce, încheind opera de răscumpărare prin acel suspin: „Săvârşitu-s-a” (Ioan 19,30).

Primele arătări ale Mântuitorului după Înviere au fost făcute femeilor mironosiţe (purtătoare de mir)

„După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.

Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă”. (Matei 28, 5-7)

Apoi S-a arătat Domnul la doi din ucenicii Săi, Luca şi Cleopa, care mergeau spre Emaus (Luca 24, 18)

Seara, în ziua Sfintelor Paşti, S-a arătat celor unsprezece, care erau adunaţi împreună de frica iudeilor şi i-a liniştit, zicându-le: ‘Pace vouă’!.

Iar ei înfricoşându-se, le-a zis Hristos: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.

Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi”. (Luca 24, 36-45).

S-a arătat apoi şi la peste cinci sute de fraţi (I Corinteni 15, 6), iar după opt zile, S-a arătat ucenicilor Lui şi lui Toma. Fiind uşile încuiate, l-a încredinţat pe Toma despre Învierea Sa prin punerea mâinilor pe semnul cuielor din mâinile Sale şi în coasta Sa. (Ioan 20, 26-29)

Ultima dată S-a arătat Domnul ucenicilor săi pe muntele Măslinilor, când S-a înălţat la cer şi le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi”. (Marcu 16, 15-16; Luca 24, 47-52; Fapte 1,8) (surse: „Predici la praznicele împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996; Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994)

Agerpres