În fiecare an, la 21 noiembrie, este marcată Ziua mondială a salutului, fiind un prilej ca oamenii din întreaga lume să-şi exprime preocuparea pentru pacea mondială. Salutul, o formă elementară de acţiune interumană, este un pas important spre realizarea înţelegerii între oamenii de rase, naţionalităţi sau religii diferite.

Iniţiată în anul 1973 de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, Ziua mondială a salutului a fost susţinută de personalităţi publice, lideri religioşi, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace precum şi de 180 de ţări, potrivit www.worldhelloday.org. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt şi Israel, ca o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere şi datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând îşi acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei, îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul „Ave Cezar!” era însoţit şi de strângerea antebraţelor, ca semn de încredere, întrucât braţul neînarmat simboliza pacea şi prietenia. În epoca cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adânci şi sărutul mâinii înmănuşate. În prezent, strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar şi femeile salutându-se, uneori, astfel. Îmbrăţişatul şi sărutul sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.

În lume, forma de salut este influenţată de varietatea de culturi, având diferite semnificaţii. De exemplu, dacă japonezii se înclină, iar britanicii spun doar „bună ziua” şi îşi dau mâna, în Tibet este foarte politicos să scoţi limba atunci când întâlneşti pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji. În timp ce în Botswana, oamenii îşi ating palmele uşor, dar nu le strâng, în Cambodgia, îşi lipesc palmele, ţinându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrăţişezi sau să săruţi şi nici să vorbeşti despre chestiuni personale.

Potrivit etnologilor, în lume sunt vorbite peste 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută cu: „Konnichi wa” (japoneză), „Jambo” (swahili), „Ni hao” (chineză), „Bonjour” (franceză), „Ciao” (italiană), „Ahoj” (cehă), „Hej” (daneză), „Şalom” (ebraică), „Hallo” (germană), „Olá” (portugheză), „Zdravstvuitie” (rusă), „Al Salaam a alaykum” (arabă), „Merhaba” (turcă). Totuşi, cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”, care este şi formula universală de salut la telefon.

În ţara noastră, forma de salut diferă în funcţie de zona geografică. În timp ce bucureştenii se salută cu „Bună!”, ardelenii îşi spun „Servus!”, iar în Cluj, Sibiu, Banat, se foloseşte „Ciau!” sau „Ceau!”. Adolescenţii mai folosesc şi formulele de salut: „Salve!”, „Salutare!”, „Salut!”, „Noroc!”, „Pa!”, „Te sărut!” sau „Hi”, „Hello”. De asemenea, sunt folosite şi saluturi religioase precum „Doamne ajută!”, „Domnul cu tine!” sau formule specifice anumitor sărbători creştine precum „Hristos a Înviat!”/ „Adevărat a Înviat!”, rostite din ziua de Paşti şi până în ziua de Înălţare. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” şi se răspunde „Adevărat S-a Înălţat!”.

Modul corect de a saluta îl învăţăm din Codul bunelor maniere. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalţi trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toţi, iar aceştia trebuie să salute la rândul lor. În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o femeie mai în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbaţi, să se efectueze scurt şi ferm.

Formele de salut, indiferent de zona de pe mapamond unde sunt utilizate, contribuie la ameliorarea relaţiilor interumane şi aduc un plus de culoare vieţii, astfel că în fiecare an la 21 noiembrie, sunt organizate numeroase demonstraţii pentru a sublinia importanţa comunicării în menţinerea păcii. AGERPRES