În a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, creștinii sărbătoresc Soborul Maicii Domnului. Această zi este încărcată de tradiții și obiceiuri, pe care credincioșii ar trebui să le respecte, mai ales dacă vor să aibă noroc în anul care urmează.

Pe 26 decembrie, nașii trebuie să își viziteze finii. Cei care uită de finii lor, nu vor avea parte de tot ce își doresc.

Ce nu trebuie să faci de Soborul Maicii Domnului

Conform datinilor creștine, de Soborul Maicii Domnului, atât rudele îndepărtate, cât și cele prin alianță se adună împreună și petrec momente frumoase și liniștite.

În această zi sunt interzise cu desăvârșire înjurăturile, bârfele, uneltirile și alte astfel de lucruri pe care avem uneori tendința să le facem, cu sau fără voia noastră.

Conform tradiției, oamenii care muncesc în a doua zi de Crăciun nu vor mai avea nicio zi liberă pentru tot restul anului, iar gospodinele trebuie să evite spălatul rufelor, întrucât datina străveche spune că apa va fi folosită pentru vindecarea rănilor. În plus, în casele unde sunt fete de măritat nu se toarce și nu se coase, pentru ca acestea să nu rămână singure tot restul vieții.

Fetele și flăcăii de la sate dansează, pentru a avea parte de sănătate în anul care vine

În zonele rurale, fetele și flăcăii au obiceiul să danseze pe 26 decembrie, în semn de bucurie și recunoștință față de tinerețea pe care o trăiesc. Se spune că persoanele care dansează de Soborul Maicii Domnului vor fi aprige și sănătoase pentru tot anul viitor.

În unele zone ale țării se merge „cu colacul” la naşi.

Conform tradiției, acesta constă în şapte pâini, două sticle cu ţuică, trei sticle de vin, un cocoş, trei pui sau alte orătănii (fazani, prepelițe), o coastă de porc şi şapte coţi de trandafiri (cârnaţi) sau alte mărunţişuri.

De îndată ce ajunge la casa naşului, finul sărută mâna naşei, se îmbrăţişează de trei ori cu naşul şi spune „De la noi puţin, de la Dumnezeu mult!„.

Pe vremuri, în această zi se adoptau copiii orfani, rămaşi după războaie şi molime

Obiceiul se mai păstrează și acum, pentru că prin unele locuri se mai adoptă copii sărmani. Cel mai adesea, însă, animăluțele rămase fără stăpân au parte de un loc unde să fie iubite și îngrijite, cu smerenie și bucurie, cum ne îndeamnă Sfânta Scriptură.

„Cine a cunoscut, cine a auzit că Dumnezeu S-a sălășluit necircumscris în pântece, Cel pe care cerurile nu l-au cuprins, iar pântecele nu L-a îngrădit, ci din Fecioara S-a născut nu doar simplu Dumnezeu, nici doar simplu om.

Cel ce astăzi S-a născut, poarta care odinioară era a păcatului a arătat o ușă a mântuirii.

Căci acolo unde șarpele a vărsat veninul prin neascultare, acolo Cuvântul, prin ascultare, intrând în altar, S-a întrupat.

Acolo unde s-a ivit cel dintâi ucenic al păcatului, Cain, acolo izbăvitorul neamului omenesc, Hristos, fără de sămânță a odrăslit, fără a se rușina iubitorul de oameni de durerile nașterii din femeie”, spunea Sfântul Ierarh Proclu, într-una din predicile sale.