Marea provocare a anului viitor va fi colectarea mai eficientă a taxelor şi impozitelor existente în condiţiile unei ţinte de deficit bugetar de 3,6% din PIB, peste limita maximă pentru statele membre UE, potrivit unei analize realizate de PwC.

Conform sursei citate, anul 2020 va debuta, în domeniul fiscal, cu intrarea în vigoare a unor măsuri reparatorii, care vizează în principal OUG 114/2018, dar şi cu aşteptarea mediului de afaceri ca o serie de noutăţi şi clarificări să fie adoptate în ianuarie.

„Anularea, respectiv ajustarea, prevederilor OUG 114/2018 la un an distanţă de la intrarea acesteia în vigoare, precum şi declaraţiile oficiale potrivit cărora nu vor avea loc modificări fără consultare reprezintă un prim pas pentru recâştigarea încrederii mediului investiţional care solicită predictibilitate şi stabilitate fiscală. În acelaşi timp, situaţia bugetară tensionată este un motiv de îngrijorare, având în vedere presiunile suplimentare de majorare a unor cheltuieli şi de scădere a unor taxe – cel mai recent exemplu fiind diminuarea la 16% a cotei standard de TVA, amânată deocamdată. În acest context, îmbunătăţirea colectării devine o urgenţă. Exemplele de bune practici ale altor state şi experienţa României din ultimii ani – când s-au încercat diverse măsuri fără rezultat – arată că varianta cea mai sigură de a obţine încasări mai mari o reprezintă reforma şi digitalizarea administraţiei fiscale”, spune Daniel Anghel, partener şi liderul serviciilor fiscale şi juridice, PwC România.

Conform celor mai recente date oficiale valabile pentru anul 2018, veniturile fiscale (din taxe şi impozite la care se adaugă contribuţiile de asigurări sociale) au fost de 26,7% din PIB în România, jumătate dintre acestea fiind realizate din TVA şi contribuţii sociale. Media UE în ceea ce priveşte veniturile fiscale a fost de 40% din PIB.

„Dacă ne uităm la principalele resurse care alimentează bugetul, observăm că TVA şi contribuţiile sociale aduc cumulat peste jumătate din veniturile fiscale. În prezent, România are o cotă medie ponderată de TVA de 14,5%, luând în calcul cota standard şi pe cele reduse, şi colectează în jur de 6,3-6,4% din PIB din această taxă. Cu o rată medie ceva mai ridicată, de 16,9%, la o structură a economiei comparabilă, Bulgaria încasează cu 3 puncte procentuale din PIB mai mult. În cazul contribuţiilor sociale, deşi cota totală din România o depăşeşte cu 3,2 pp pe cea din Polonia, colectarea este inferioară cu 2,3 pp din PIB. Ambele state menţionate au realizat reforme ale administraţiei fiscale care au ameliorat semnificativ colectarea”, spune Daniel Anghel.

După ce programul de modernizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) cu Banca Mondială a fost abandonat la finalul anului 2018, autorităţile au iniţiat în 2019 alte proiecte, dintre care implementarea SAF-T (Standard Audit File for Tax), un fişier standard de raportare, ar putea avea cele mai însemnate rezultate din perspectiva colectării TVA.

Polonia, de exemplu, a introdus SAF-T în 2016, iar în 2017 deficitul de încasare a TVA, însemnând diferenţa dintre TVA colectată şi cea potenţial a fi încasată, a scăzut de la 24% la 14%. România are cel mai ridicat deficit de încasare a TVA din UE, de 36%.

„Multe state au reuşit să facă plata taxelor mai simplă datorită tehnologiei şi ar trebui să urmăm aceste exemple. Sistemele informatice ale ANAF au ajuns la suprasolicitare şi afectează întregul proces de colectare a impozitelor, atât din perspectiva bugetului, cât şi a contribuabililor care suportă o povară administrativă mai mare şi controale suplimentare. Dacă reforma şi digitalizarea nu au loc cât mai rapid, date fiind nevoile crescute ale bugetului în zona cheltuielilor, vom rămâne în acelaşi cerc vicios al creşterilor de taxe care nu se reflectă în încasări mai mari, dar au impact negativ pentru activitatea companiilor”, explică Daniel Anghel.

Conform analizei, două pachete de măsuri prevăzute de directive europene aşteaptă să fie transpuse în legislaţia naţională în ianuarie 2020, având în vedere că aplicarea lor este obligatorie pentru toate statele membre, începând cu prima zi a anului viitor. Fiecare dintre acestea se află în stadii diferite ale procesului legislativ.

Raportarea obligatorie către autorităţilor fiscale a tuturor tranzacţiilor transfrontaliere pentru care există indicii că au fost realizate în scopul diminuării sarcinii fiscale va avea loc de la 1 iulie 2020, însă Directiva europeană privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal cunoscută ca DAC6 care prevede această obligaţie are ca termen de transpunere data de 31 decembrie 2019. PwC estimează că această directivă va fi transpusă în ianuarie 2020, prin modificări aduse Codului de procedură fiscală.

Compania de consultanţă menţionează că acest act normativ va avea un impact semnificativ pentru companii, întrucât exerciţiul de raportare este complex, iar lipsa unor îndrumări din partea autorităţilor atât prin legislaţie, dar mai ales prin ghiduri dedicate contribuabililor, l-ar putea face cu atât mai dificil.

Al doilea set de măsuri cu implicaţii în activitatea tuturor operatorilor economici care efectuează tranzacţii intracomunitare este pachetul de remedii rapide în materia TVA. Un proiect de lege în acest sens a fost publicat de Ministerul de Finanţe. Remediile rapide vor încerca o uniformizare a reglementărilor în materie de TVA aplicabile tranzacţiilor intracomunitare, despre care s-a constatat de-a lungul timpului că sunt tratate diferit de statele membre, fiind reglementat de Directiva Consiliului UE 1910/2018 şi completat de Regulamentul european 1912/2018.

Concret, România ar trebui ca, până la 31 decembrie 2019, să transpună în Codul Fiscal prevederile Directivei şi să modifice legislaţia secundară. Oricum, şi fără transpunere, prevederile Regulamentului vor produce efecte de la 1 ianuarie 2020, iar necorelarea lor cu legislaţia locală ar putea genera confuzie în rândul operatorilor. PwC menţionează că aplicarea tardivă sau incompletă a modificărilor de regim de TVA de către contribuabili pentru tranzacţiile afectate de noile reguli poate conduce la amenzi sau obligaţii fiscale suplimentare.

La aproape un an de la intrarea în vigoare a OUG 114/2018, guvernul în funcţie şi-a asumat răspunderea pentru eliminarea sau modificarea unora dintre prevederile acesteia cu efecte fiscale negative pentru mediul de afaceri, precum taxa pe activele financiare – care va fi datorată pentru anul 2019, cu declarare până la 25 august 2020, data la care va avea loc regularizarea taxei datorate – sau contribuţia bănească de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie şi gaze naturale. Măsurile OUG 114, ca şi cele privind mecanismul de plată defalcată a TVA, au mai suferit schimbări de la momentul adoptării, însă corecţiile s-au dovedit insuficiente.

Potrivit PwC, printr-o ordonanţă de urgenţă publicată pe 23 decembrie, guvernul a abrogat split TVA. Odată cu publicarea actului normativ nu vor mai înscrişi alţi contribuabili în registrul celor care aplică plata defalcată, urmând ca acest mecanism să fie desfiinţat de la 1 februarie, Split TVA este subiectul unei proceduri de infringement (încălcarea tratatului de aderare).

Tot la capitolul măsuri reparatorii poate fi inclusă eliminarea supraaccizei de 7 eurocenţi/l de benzină şi motorină printr-un proiect de lege în Parlament la începutul lunii decembrie. Din păcate, notează PwC, decizia nu a luat în considerare că nivelul total al accizelor trebuie să se situeze cel puţin la nivelul minim impus de Directiva 96/2003. Ulterior, preşedintele a declarat că va promulga legea, iar Ministerul Finanţelor va trebui să identifice o soluţie pentru a respecta legislaţia comunitară.

Cu toate acestea, conform legii aflate încă în vigoare şi până la intrarea în vigoare a legii votate de Parlament, ministerul a publicat tabelul cu valorile accizelor care ar urma să se aplice de la 1 ianuarie 2010, actualizate cu creşterea preţurilor de consum publicate de INS. În acest context, este necesară o intervenţie legislativă cât mai rapidă pentru a lămuri care va fi nivelul accizelor aplicabil de anul viitor.

De asemenea, Parlamentul a adoptat un proiect de lege, aflat la promulgare, de abrogare a prevederilor din Codul Fiscal care stabilesc obligaţia de plată a contribuţiei de sănătate şi a celei de asigurări sociale la nivelul salariului minim pe economie, în cazul contractelor cu normă parţială (part time). Ca urmare, contribuţiile de asigurări vor fi calculate şi reţinute la venitul realizat efectiv, de anul viitor, corectându-se o situaţie inechitabilă care a dus, în trecut, inclusiv la plata unor sume mai mari decât a celor obţinute de către persoanele care au încheiate astfel de contracte. AGERPRES