Perioada de valabilitate a apei este în sine un subiect de discuţie, deoarece apa în sine nu expiră. Dar sticla în care ajunge la consumator, de-a lungul timpului, îi poate afecta calitatea.

Data de expirare este utilă pentru a semnala când substantele chimice prezente în ambalaj ar putea incepe să influenţeze gustul. Problema derivă mai mult din depozitarea acesteia decât din apa propriu-zisă. Dacă este depozitată necorespunzător, apa minerală nu numai că va avea un gust ciudat, dar ar putea fi şi toxică, cazuri rare, din fericire.

Atunci când apa îmbuteliată se „strică”, aceasta se datorează adesea deteriorării sticlei care conţine substanţe chimice microscopice în compoziţie. Aceşti compuşi pot da apei un gust medicinal, de clor sau de ozon.

Fiecare sticlă eliberează o anumită cantitate de substanţe chimice la contactul cu apa, dar unele sunt mai toxice decât altele, cum ar fi antimoniul, care poate dăuna stomacului şi intestinelor, şi esterii ftalaţi, care pot acţiona ca perturbatori endocrini şi prezintă riscuri pentru sănătate, dacă sunt consumaţi în cantităţi mari (sticla eliberează mai puţin esteri de antimoniu şi ftalat decât plasticul).

Deşi sticlele sunt concepute pentru a nu elibera suficiente din aceste substanţe pentru a face apa pe care o conţin toxică, recipientele din plastic sunt uşor permeabile, ceea ce înseamnă că moleculele de aer pot intra şi ieşi din sticlă.

Americanii vând şi apă expirată, cu o singură condiţie

Calitatea apei îmbuteliate poate fi, de asemenea, afectată de condiţiile de depozitare. Temperaturile ridicate şi expunerea directă la lumina soarelui, de exemplu, pot accelera degradarea sticlelor de plastic, crescând riscul eliberării de substanţe chimice.

Prin urmare, este important să păstraţi apa îmbuteliată într-un loc răcoros şi întunecat, pentru a minimiza riscul. Deci, în timp ce o sticlă de apă expirată depozitată în frigider poate fi sigură de băut, o sticlă lăsată în portbagajul unei maşini sau pe un raft expus la soare nu este.

O altă problemă potenţială asociată cu consumul de apă minerală expirată este riscul de contaminare microbiană.

Este puţin probabil ca bacteriile dăunătoare să crească în sticle sigilate, dar contaminarea poate apărea atunci când sticla este deschisă sau dacă nu este sigilată corespunzător. Acest lucru este mai probabil să se întâmple în sticle cu un conţinut scăzut de minerale sau atunci când sunt depozitate în condiţii insalubre.

Ce gust are apa contaminată

În cartea sa „150 de întrebări în ştiinţa alimentelor”, chimistul alimentar şi scriitorul ştiinţific Bryan Quoc Le spune că apa contaminată are de obicei gust de mucegai, acru sau rânced. Potrivit lui Quoc Le, este o idee bună să filtraţi apa expirată cu un filtru de cărbune activ, care ar trebui să elimine mulţi dintre contaminanţi. Dacă în schimb credem că microbii au infestat apa, fierberea ei timp de un minut ar trebui să ucidă aproape toţi agenţii patogeni.

În cele mai multe cazuri, consumul de apă îmbuteliată după data de expirare este puţin probabil să provoace probleme grave de sănătate, aşa că FDA-ul american permite ca apa îmbuteliată să fie vândută şi peste data de expirare, dacă este depozitată corect.

Sursa Mediafax