Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Una din cele mai imperioase necesităţi era spitalul epidemic.

Spre ruşinea autorităţilor, capitala Ardealului nu dispune până de curând decât de un spital epidemic foarte mic şi alături de spital o baracă de lemn, care în caz de epidemii servea la plasarea bolnavilor.

Edificiul şi locul unde se găsea acest spital era o ruşine a secolului şi nu putea servi de fală edililor.

Pentru a ilustra mai bine incuria ce domnia în acest spital e destul să amintim că erau cazuri când în aceiaşi cameră erau plasaţi bolnavii cu boli infecţioase diferite, încât găseai într-o cameră 3-4 feluri de boli infecţioase.

Aceasta era o adevărată crimă ce se comitea faţă de bolnavii internaţi în acest spital, cari scăpând de câte o boală cu care erau internaţi, erau ameninţaţi să se infecteze de o altă boală infecţioasă. Astfel un bolnav internat cu antrax, după ce era vindecat trebuia să mai treacă şi prin tifos.

Aceste stări deplorabile au produs în sânul populaţiei o impresie cu adevărat penibilă.

Întreaga populaţie a oraşului Cluj era îngrozită de această stare de lucruri.

Internarea în spital şi izolarea bolnavilor nu se putea face de multe ori nici chiar cu ajutorul forţei, din motivele sus arătate.

Consiliul comunal prezidat de d. V. Osvadă, a fost cel dintâi, care s-a ocupat în mod serios de această chestiune, pentru a pune capăt ruşinei ce nu mai putea dăinui.

Cu reorganizarea acestui spital şi cu construirea unui edificiu nou, după cum ştim, a…

Vezi mai mult pe Cluj24.ro