În condițiile descrise de autorul mesajul primit, nu putem decât să ne întrebăm și noi, pe bună dreptate, ce sens mai au suspendările de zboruri comerciale – și tot stresul cauzat de aceste decizii – dacă pe zborurile de repatriere oamenii sunt așezați la grămadă, fără a se ține cont de măsurile impuse chiar de autorități.

Ceea ce ni s-a relatat nu este doar o mostră de lipsă de respect față de reguli și conduita necesară într-o stare de criză sanitară, ci și un atac la siguranța cetățenilor noștri, în special a celor aflați în situații dificile și vulnerabile”.

Iată cum a povestit studentul că s-a derulat transportul românilor:

„Eu sunt masterand la o facultate în Olanda. De la începutul carantinei, cursurile au fost mutate complet online. Din acel moment, eu am tot încercat sa ma întorc în țară. Prima oară au anunțat că vor da drumul la zborurile comerciale din 1 mai. Eu mi-am cumpărat bilet pt 4 mai, zborurile au fost amânate până pe 15 mai. Am reușit sa modific biletul pentru prima zi în care puteam să zbor.

Zborurile au fost amante din nou (de aceasta data am aflat la 11 noaptea înainte de ziua zborului, aveam bagajul pregătit – de asemenea, nu m-a anunțat NIMENI! Am aflat personal din presă). Și de aceasta data mi-am amânat biletul. Ar fi trebuit sa plec pe 1 Iunie. Miercuri (27 mai) am aflat pentru a 3-a oară că zborurile sunt amânate, de această dată pe 15 iunie.

Situația mea financiară nu-mi permitea să mai rămân încă două săptămâni blocat, așa că am luat legătura cu Ambasada Română la Haga, care mi-a spus că există un zbor de repatriere pe data de 28 mai. Am cumpărat personal încă un bilet de avion, pentru zborul de repatriere (care a fost 260Euro – un bilet normal Amsterdam-București costă100E), pentru ca efectiv nu mai puteam să aștept până pe 15 iunie, ca să mă trezesc din nou cu o amânare.

Zborul de alaltăieri a fost un dezastru! Nu a existat absolut nicio măsură de distanțare socială pe durata acestui zbor. Nu știu dacă a fost vreun singur loc liber în avion. Stăteam unul lângă celălalt pe rând și erau și persoane față-spate. Nu ni s-a permis să ne dăm jos măștile decât ca să bem/mâncăm – asta deși în avion nu era deloc aer. De multe ori de-a lungul zborului m-am simțit nevoit sa îmi ridic puțin masca pentru a respira. De asemenea, avionul a mai zburat aproximativ 45 minute – o oră, pentru că nu putea să aterizeze pe Henri Coandă, din cauza unei furtuni.

După ce am aterizat, ni s-a permis sa părăsim aeronava în grupuri de 40 de persoane. A existat UN SINGUR autobuz care venea să ne ia rând pe rând (prima oară ducea un grup, iar apoi revenea să ia alte persoane – într-un aeroport gol, n-au găsit două sau trei autobuze să elibereze aeronava).

De asemenea, ne-a fost interzis din partea echipajului de zbor să coborâm din avion și să așteptăm afară.

Lângă mine, unei fete i s-a făcut rău (nu mai putea sa respire și să se miște, nici măcar să se întindă). A fost nevoie să cheme ambulanța, și sa îi facă o injecție.

Cu toate acestea, noi tot eram obligați să rămânem în avion, multe persoane în picioare.

Pe culoar s-a format din start aglomerație. În autobuz aceeași poveste: oamenii stăteau unii lângă ceilalți, bătrâni lângă tineri, fără nici un considerent pentru distanțarea socială.

Eu mă aflu în auto-izolare de aproximativ 2 luni. Înainte de fiecare posibil zbor am încercat să evit cât de mult posibil contactul cu alte persoane (și cum mereu eram amânat, mereu continuam auto-izolarea). Am făcut acest lucru pentru a îi proteja pe părinții mei. Tatăl meu este o persoană de risc major al acestei pandemii (are o boală autoimună), și am făcut tot ceea ce am putut pentru a nu le risca sănătatea dacă mă întorceam acasă.

Dacă zborul ar fi respectat regulile impuse (cu un loc liber în avion), eu aș fi putut sa mă întorc acasă.

În schimb, am simțit nevoia să mă autoizolez 14 zile. Nu-mi permit sa mă joc cu sănătatea părinților mei, dar se pare că Guvernul României nu are această problemă.

În afară de mine și încă o altă persoană, nu a mai cerut nimeni carantina instituționalizată în urma acestui zbor. Dacă o singură persoană în acel avion avea virusul, tocmai l-a transmis la jumate de avion.
Ceea ce mi s-a întâmplat mie joi consider că a fost o bătaie de joc la adresa mea și un atac la sănătatea celor din jurul meu (și a tuturor celor care au fost în acea aeronavă). Nu înțeleg de ce zboruri de acest fel sunt acceptate, în timp ce zborurile comerciale (din aceleași țări), în care trebuie păstrată regula de un scaun, sunt amânate o dată la două săptămâni.”

sursa: Facebook USR Diaspora – Olanda