Diego Maradona, geniu al balonului rotund, a plătit scump gloria sa, scufundându-se în droguri şi alcool, însă acest simbol al fotbalului, egalul unui zeu în Argentina, a ştiut întotdeauna să revină, scrie AFP.

În ciuda exceselor sale de tot felul, Diego Armando Maradona, născut la Buenos Aires şi care împlinise recent 60 de ani, va rămâne pentru totdeauna „el diez”, numărul zece, capabil să marcheze cele mai frumoase goluri din istorie, precum regele Pele, până la urmă singurul său rival.

Înger sau demon? Polemica nu a încetat niciodată. „Rebel. Erou. Escroc. Zeu”: în documentarul său consacrat lui Maradona, prezentat în afara competiţiei la festivalul de la Cannes în mai 2019, britanicul Asif Kapadia povesteşte anii tumultuoşi ai argentinianului la Napoli, care i-au adus cele mai mari bucurii şi au sfârşit prin a-l măcina.

Provenit din cartierele sărace din Buenos Aires, „El Pibe de oro” („băiatul de aur”) a nimerit în copilărie în cazanul stadionului La Bombonera, al echipei Boca Juniors.

Dribleur fără pereche, Maradona va rămâne simbolul şi căpitanul necontestat al echipei Argentinei, în tricoul căreia timp de 17 ani (1977-1994) a marcat 50 de goluri în 115 meciuri, oferind ţării sale a doua Cupă Mondială din istorie, în 1986.

Printre miile de fotografii care însoţesc gloria, apoi decăderea lui Maradona, două imagini îi rezumă viaţa. Prima datează chiar din 1986, în seara finalei Cupei Mondiale, pe miticul stadion Azteca din Ciudad de Mexico, când jucătorul de 1,65 m este numai zâmbet ridicând trofeul mondial. Este la apogeul carierei.

Golul înscris de el cu mâna împotriva Angliei în sferturi de finală a făcut să strige de bucurie un întreg popor care a acceptat explicaţia improvizată şi genială a lui Maradona: „mâna lui Dumnezeu”.

Iubitorii fotbalului vor reţine mai ales al doilea său gol împotriva aceloraşi englezi, după ce a trecut de întreaga apărare adversă şi l-a învins pe portar, o capodoperă de intuiţie şi de talent pur.

Mult mai puţin glorioasă, a doua fotografie datează din 26 aprilie 1991. Cu un aspect sălbatic, buhăit, neras, cu privirea stinsă, Maradona iese din locuinţa sa din Buenos Aires însoţit de doi poliţişti veniţi să-l aresteze pentru deţinere şi consum de cocaină.

Este începutul declinului, al declaraţiilor scandaloase, al exceselor de tot soiul, al revenirilor în prim-plan orchestrate cu grijă de un anturaj de rechini. Curele de dezintoxicare vor alterna de acum cu recăderile.

După ce a experimentat drogurile în cartierul Chino din Barcelona, unde a jucat la marea echipă a oraşului (1982-1984), dependenţa sa nu a slăbit în anii de glorie de la Napoli (1984-1991), club unde este adulat pentru câştigarea singurelor titluri de campioană din istoria sa, în 1987 şi 1990.

Maradona a plătit însă scump această celebritate pe care nu a ştiut niciodată s-o gestioneze. Murdărit de scandaluri, suspendat doi ani după un nou control pozitiv în 1994, el a părăsit oficial lumea fotbalului în ziua în care a împlinit 37 de ani.

Departe de stadioane, declinul se va accelera. În 2000, este internat la Punta del Este, celebră staţiune balneară din Uruguay, pentru o criză cardiacă legată de droguri.

Îşi revine şi pleacă în Cuba pentru o cură de dezintoxicare. Patru ani de drumuri între Argentina şi a doua sa patrie nu vor reuşi să-l vindece în mod durabil de dependenţa sa de cocaină. În 2004, este aproape de moarte din cauza unui accident cardiovascular, după care pleacă din nou la Havana.

Anul următor, este operat la Bogota pentru a reduce capacitatea de absorbţie a stomacului şi a lupta contra obezităţii, ceea ce îi permite să dea jos aproape 50 de kilograme.

Argentina vrea din nou să creadă în el. La sfârşitul lui 2005, fermecător şi în formă, bate recorduri de audienţă cu emisiunea sa de televiziune „Noapte numărului 10”, în care îl invită mai ales pe marele său rival Pele. Totuşi, Diego începe să bea, se îngraşă, fumează şi suferă o criză hepatică din cauza căreia ajunge din nou în spital în 2007.

Încă o dată, îşi revine şi îşi găseşte de lucru. Numit selecţioner al naţionalei Argentinei în 2008, este concediat doi ani mai târziu din cauza rezultatelor slabe. Va antrena apoi două echipe din Emiratele Arabe Unite, iar în 2018 devine preşedintele unui club din Belarus, Dinamo Brest.

În acelaşi an este numit antrenorul echipei mexicane de divizia a doua Dorados de Sinaloa, de unde va pleca după opt luni, trântind uşa, din cauza unui penalty neacordat formaţiei sale. Maradona în toată splendoarea sa…

Ultimul angajament l-a avut în Argentina, la Gimnasia y Esgrima La Plata.
AGERPRES