Contemporani sau din file de istorie, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, chiar dacă la prima vedere nu au nimic în comun, o serie de oameni care s-au născut sau care au legătură cu localităţi din judeţul Alba au reuşit, prin ceea ce au făcut sau au inspirat semenilor să dea valoare existenţei lor şi, prin extensie celor care trăiesc sau au trăit pe aceste meleaguri.

Numele şi activitatea lor sunt repere sau chiar modele de viaţă pentru cei care încă mai încearcă să-şi găsească rostul în viaţă. Toți au ceva în comun: s-au născut, au trăit sau provin din Alba, un județ din inima Ardealului.

Vă prezentăm nume „noi”, dar şi personalităţi remarcabile din seria celor care reprezintă judeţul Alba.

Radu Rusu sau „Zuckerberg” de România

Tânărul de 33 ani care, care a fondat în Silicon Valley o reţea de socializare despre care investitorii spun că este următorul Facebook, este originar din Alba Iulia. A creat o aplicaţie de photo sharing 3D care a atras atenția investitorilor, firma pe care o conduce albaiulianul, Fyusion, fiind comparată cu giganții Facebook și Google.

Afacerea pe care a dechis-o în SUA a primit în urmă cu câteva luni o finanţare de 3,5 milioane de dolari. Finanțarea a fost folosită pentru a crea o aplicație de photo sharing 3D, disponibilă pentru iOS și Android, dezvoltată în formatul „surround view”. Aplicaţia creată pentru telefoane mobile şi tablete permite utilizatorilor să realizeze fotografii pe care să le poată mişca pentru a vedea ce este în jurul subiectului.

Tânărul cercetător a precizat că aplicația poate face face panorame „selfie”, permite efecte de „slow motion” echivalând camere cu 10.000 de cadre pe secundă și „taguri 3D care se pot pune pe obiecte și se pot folosi pentru orice produs, de exemplu pentru e-commerce sau fashion”.

A absolvit Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Automatică și Calculatoare, Specializarea – Automatică și Informatică Industrială în 2004, iar în 2009 a absolvit cu ”Summa cum Laude” TUM (Technische Universitaet Muenchen), unde si-a dat și doctoratul în Computer Science. Aici s-a alăturat în 2005 grupului de cercetare Intelligent Autonomous Systems.

Din 2012 este preşedintele ONG-ului „Open Perception” care are ca scop realizarea de softuri gratuite pentru procesarea imaginilor 2D şi 3D. Din 2009 până în 2012, a fost cercetător la Willow Garage, un laborator unde se creează programe open source pentru aplicaţii robotice. În perioada 2010 – 2012, a predat la Universitatea Stanford în calitate de cadru didactic invitat. Cu doi ani în urmă, a fost cercetător la Stanford Research Institute (SRI) International. În 2013, Radu Rusu a reușit să obțină alături de un alt român, Matei Ciocârlie, un premiu de excelenţă în robotică, în domeniul în care activează:”IEEE Robotics and Automation Society Early Career Award”.

Este căsătorit şi are o fetiţă. Trăieşte în San Francisco alături de soţie, restul familiei fiind în România.

Întrebat dacă se gândea că va ajune atât de departe, Radu a spus că „e aproape imposibil să te gândeşti că din Alba Iulia sau Cluj poţi ajunge să predai la Stanford şi să devii CEO la o companie cotată la sume astronomice în Silicon Valley. Dar, dacă mă uit în trecut, e foarte interesant cum toate lucrurile au mers natural… şi niciodată nu am plănuit aşa departe în faţă“.

Felix Crişan: a demonstrat că drumul spre Silicon Valley poate să înceapă de la Alba Iulia

Felix Crișan, originar din Alba Iulia, este unul dintre fondatorii unei companii româneşti care deține supremația pe piața micro-plăților electronice. A absolvit Colegiul „Horea Cloșca și Crișan” și apoi universitatea, la București. A lucrat pentru IBM și HP și apoi și-a făcut propria sa afacere în ţară. Aplicația realizată de el s-a situat în top 3 cele mai votate tehnologii în cadrul primei expoziții dedicate start-up-urilor prezente în centrul mondial al giganților din domeniul IT, Silicon Valley.

Felix Crișan a absolvit Colegiul Național ”Horea Cloșca și Crișan” din Alba Iulia în 1992, urmând apoi între anii 1992 – 1997 cursurile universității din București, specializarea Informatică. A început din poziția de analist programator, ajungând în 2003 să lucreze pentru IBM, iar în 2005 să devină consultant în industria telecom pentru Hewlett-Packard România.

Împreună cu un grup de colegi, a dezvoltat o aplicație care a reușit să cucerească piața românească a micro-plăților electronice. A devenit astfel cofondator al Netopia System – o companie care furnizează soluții de SMS marketing și plăți electronice, poate cea mai bine dezvoltată de pe piața din România. În iunie 2010, compania sa, Netopia System a devenit prima companie românească premiată în cadrul unei competiții din Silicon Valley, cu tehnologia patentată mobilPay.com.

Marius Moga

Unu din cei mai celebri compozitori din România este fără îndoială Marius Moga. Artistul s-a născut în data de 30 decembrie 1981 la Alba Iulia.

Moga și-a petrecut primii ani într-o familie cu multe interese privitoare la muzică: un străbunic al său a compus pentru un ansamblu folcloric, în vreme ce bunicul cunoștea banjoul și bunica a cântat în corul unei biserici. Tatăl a învățat chitara, iar mama s-a preocupat de canto. Marius are un frate, Iulian, regizor de videoclipuri.

Marius pleacă la București la vârsta de 18 ani unde compune primul său hit, „Ți-am promis” pentru trupa Akcent.

Acesta continuă să compună pentru artiști renumiți din România iar în 2007 înființează trupa Morandi alături de care se bucură de un succes răsunător atât în țară cât și peste hotare.

Începând cu anul 2011 acesta va petrece din ce în ce mai mult timp în străinătate, mai exact în Los Angeles. Dar nu fără rost. Un an mai târziu avea să compună pentru trupa Maroon Five („The Man Who Never Lied”). Piesă inclusă pe albumul lor a fost foarte bine primita, având un review favorabil din partea Billboard Magazine și este chiar nominalizat la Grammy în anul 2012 alături de trupa americană. Astfel, Marius Moga ajunge să fie cu adevărat primul român ce compune pentru o trupa faimoasa din afara.

În 2014, după 14 ani de la plecarea din Alba Iulia, se întoarce acasă unde timp de o săptămână organizează în orașul natal o serie de evenimente printre care și zilele orașului Alba Fest 2014.

Diana Ramona Bâldea Dumitrașcu

La vârsta de 32 de ani, albaiulianca a ajuns cea mai tânără femeie-dirijor de cor din România. Moștenind talentul muzical al mamei sale, Diana Bâldea a început să exerseze la pian pe când avea doar patru ani.

În 1996 a absolvit Liceul de Muzică și Arte Plastice din Alba Iulia și s-a înscris la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, specializările sale principale fiind pedagogia muzicală și pianul. În 1999 a plecat în Germania pentru a-și continua studiile la Academia „Robert Schumann” din Düsseldorf și le-a finalizat cu două licențe, una în Dirijat Cor academic și Pian în 2004, și una în Dirijat Orchestra și Pian în 2007. În vara anului 2006 a participat și la un curs de dirijat la Filarmonica din Brașov pentru care a fost susținută financiar de Primăria Municipiului Alba Iulia și de Prefectura Județului Alba.

Din 2003 este membră a Corului “Collegyum Bizantinum” din Aachen, un cor cu o vechime de 30 de ani. S-a întors în țară cu gândul de a pune în practică ce a învățat în străinătate. În 2008 a participat la un concurs organizat de Opera din Brașov, a luat cele mai mari note și astfel a obținut postul de dirijor de cor.

Ștefan Wagner

Creator a peste 40 de soiuri de trandafiri, s-a născut în comuna Unirea, într-o familie de horticultori. A îndrăgit această meserie de mic, ca urmare a faptului că familia sa avea o mică pepinieră de pomi fructiferi şi trandafiri.

Deoarece tatăl său a murit, locul rămas gol l-a umplut bunicul, care i-a fost mentor și l-a învățat meserie. Ștefan Wagner a abandonat liceul și a făcut doi ani de practică la pepiniera din Aiud, iar ulterior s-a înscris la Școala Tehnică Horticolă din Odorheiul Secuiesc și a absolvit ca premiant. În 1951 a fost admis la Facultatea de Horticultură din Bucureşti, singura de acest profil din țară la acea vreme. În 1956 a fost chemat la Staţiunea Pomicolă Cluj și a lucrat acolo timp de 41 de ani, până când s-a pensionat.

Prin studiile sale din domeniul pomiculturii, Ștefan Wagner a redus durata de creare a portaltoilor vegetativi, lucrare care i-a adus și titlul de doctor în agronomie în anul 1971. Marea s-a iubire a rămas însă trandafirul. De-a lungul timpului a creat 40 de soiuri, printre care se numără „Auriu de Cluj”, „Nobilia” sau „Rosadora”. În 1968 a participat la Conferinţa Internaţională din Anglia în cadrul căreia s-au pus bazele Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Roze. Prin prezența sa, România a devenit membru fondator. Atunci a făcut parte din delegaţia care a fost prezentată reginei-mamă Elisabeta a Marii Britanii.

Sergiu Paşca

La doar 30 de ani, Sergiu Pașca, un tânăr din Aiud este considerat unul dintre cei mai buni cercetători români. Are titlul de doctor în cercetare şi urmează studii postdoctorale la Universitatea de Medicină Stanford, din California, SUA. În anul 2012, această instituţie de învăţământ i-a conferit premiul pentru cea mai bună cercetare postdoctorală.

Anul trecut, a primit şi premiul pentru „Cel mai bun student român din străinătate” din partea „Ligii studenţilor români din străinătate”.

Pentru meritele sale, i-a fost decernat titlul de Cetățen de Onoare al Municipiului Aiud.

Potrivit primarului din Aiud, Horațiu Josan, Sergiu Paşca este unul dintre cei mai renumiţi cercetători români, care a reuşit să contribuie la progresul medicinii, prin activitatea sa ştiinţifică.

Tânărul s-a născut şi a crescut în Aiud, remarcându-se încă din anii şcolii generale şi ai liceului. A obţinut mai multe premii în timpul şcolii, atât la olimpiadele şi competiţiile judeţene, cât şi la cele naţionale. În 2001, a fost şef de promoţie al Colegiului Naţional „Titu Maiorescu”, cu media generală 10 în cei patru ani de studiu. Apoi a beneficiat de admiterea onorifică (media 10) la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca.

Munca de cercetare desfăşurată în domeniile ştiinţelor medicale şi în special studiul aplicat asupra problemei bolnavilor de autism i-au atras recunoaşterea internaţională, obţinând premii de excelenţă, nominalizări şi burse renumite din partea celor mai consacrate instituţii în domeniu, din întreaga lume, mai precizează sursele citate.

Florin Călin Păun

Născut la Alba Iulia, a plecat în Franța încă din perioada facultății, în 1993. Şi-a continuat studiile în ingineria de aviaţie la École Polytechnique, Palaiseau, apoi la École Nationale Supérieure d’Ingénieurs de Constructions Aéronautiques, Toulouse, de unde a ieșit șef de promoție. Doctoratul l-a făcut la „Paul Sabatier”, iar mai târziu s-a specializat în management şi leadership la MIT, Boston. Astăzi, la cei 43 de ani, îl găsim pe Florin Călin Păun în ierarhia ONERA (Oficiul Naţional de Studii şi Cercetări Aerospaţiale al Franţei), unde, în calitatea sa de „Directeur Adjoint Innovation Industrielle”, contribuie la dezvoltarea unui impresionant portofoliu de clienţi, gestionând un buget de peste 100 milioane de euro anual. Cu un CV care îi reflectă toată pasiunea pentru ingineria de aviaţie, cu un job care îi place atât de mult, încât nici în vacanţă nu pleacă, cu o modestie tipică oamenilor care ştiu exact cât valorează, cu un pragmatism neascuns, foarte onest, care îl opreşte să se întoarcă acasă, Florin Călin Păun îşi rezumă viaţa scurt: challenge permanent, căutare de soluţii pentru a ameliora ceva şi multă curiozitate. Un lucru care îl interesează acum este să poată contribui în a oferi un model tinerei generaţii de acasă.

Valentin Uritescu

Este un actor român născut la 4 iunie 1941 în Vinerea, județul Alba, sat de care s-a declarat ca fiind foarte atașat. În interviurile acordate de-a lungul timpului actorul spunea că singurul loc în care s-a simțit cu adevărat în siguranță a fost satul Vinerea. Când a plecat la liceu, actorul mărturisește că a simțit cum satul îl cheamă înapoi, ceea ce arată un atașament foarte mare față de locurile natale.

Actorul mai păstrează amintirea exploziei de la fabrica de armament din Cugir, el și prietenii lui jucându-se de-a Columb și Magellan în craterele formate de aceasta. De asemenea, actorul își amintește și cum în anii copilăriei ajuta și el la treburile gospodăriei, satul fiind pentru el cea dintâi educație.

Pe lângă faptul că Valentin Uritescu și-a dedicat întreaga viață actoriei, acesta iubește și scrisul, motiv pentru care în anul 2011 și-a lansat primul volum cu fragmente autobiografice, numit „Așa sunt eu, prost”.

După ce a părăsit satul natal pentru studii, actorul a învățat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, absolvind apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1963. Dacă la începutul carierei acesta a jucat pe scenele Teatrului Maria Filotti din Brăila, Teatrului Tineretului din Piatra Neamț sau Teatrului Lucia Sturzda Bulandra, mai apoi, în 1991 își face debutul pe scena Teatrului Național unde printre spectacolele în care a jucat se numără „Avram Iancu” de Lucian Blaga, „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, „Livada de vişini”de A.P. Cehov, „Morişca” de Ion Luca, „Tehnica Raiului” de Mihai Ispirescu, „Strigoii” de Henrik Ibsen, „Numele trandafirului” de Umberto Eco, „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, „Take sau Ianke” şi „Cadâr” de Victor Ioan Popa.

De asemenea, actorul și-a făcut și debutul pe marele ecran în 1981, cu filmul „Angela merge mai departe”, regizat de Lucian Bratu. A jucat apoi în peste 40 de filme.

Ioan Bocșa

Interpret de muzică populară ardelenească, actor și profesor universitar, s-a născut la 13 decembrie 1947, în Oarda de Jos. Cea mai mare pare a copilăriei și-a petrecut-o însă la fratele mamei în localitatea Cutina, pe râul Sebeș. Acesta își amintește cu drag de grupul în care cânta la vârsta de șapte ani, unde era considerat o minune, fiind cel mai mic. Întrebat ce altă meserie ar fi ales dacă nu ar fi fost legat de folclor, artistul a mărturisit că i-ar fi plăcut să devină pictor.

În anul 1970 a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar în 1994 s-a întors, de data aceasta la catedră, pe post de conferențiar universitar la Modulul de Folclor. A activat în același timp și ca președinte al Fundației Culturale TerrArmonia, prin intermediul căreia a inițiat și derulat proiectul „PHARE Colindul Transilvan – element de identitate națională”.

Începutul activității sale artistice este reprezentat de apariția pe un disc colectiv, alături de alți interpreți în 1988. Primul său material discografic individual, intitulat „Doru’ m-o purtat”, a fost lansat doi ani mai târziu. O altă mare realizare a sa este apariția pe un al doilea disc colectiv, realizat în colaborare cu mai mulți laureați ai Festivalului „Maria Tănase”. Printre materialele lansate ulterior se numără: „Dorul meu pe unde trece”, „Bună dimineața, nana”, „Colinde și cântece populare românești”, „Ana, zorile se varsă” și „Colinde Transilvane”.

Nicolae Furdui Iancu

Interpret de muzică populară, este supranumit „crăișorul” cântecului moțesc. S-a născut în octombrie 1955, în satul Poiana din comuna Sohodol, și unde a locuit cu bunicii din partea tatălui până la vârsta de cinci ani. Deși s-a mutat la Abrud și a petrecut mai mulți ani acolo, artistul a mărturisit în repetate rânduri că satul natal îl va atrage veșnic ca un magnet.

A studiat la Liceul Pedagogic din Abrud, urmând apoi cursurile Institutului Pedagogic din Oradea, pe care l-a absolvit în 1979. A lucrat ca dascal până în 1989, când a ales să se dedice în întregime muzicii populare.

A debutat la 17 ani, cântând cu orchestra liceului. În ultimul an de studenție, a participat la Festivalul Artei Studențești și a obținut premiul I. Dacă ar fi fost îndrumat mai repede spre muzică, ar fi ales-o pe cea de operă. Este un mare admirator al tripletei de aur: Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Jose Carreras.

Veta Biriş

S-a născut pe 11 august 1949 în comuna Veseuş, judeţul Alba şi provine dintr-o familie numeroasă. La 17 ani, s-a căsătorit, iar la 19 ani a avut primul copil.

Consacrarea artistei are loc în cadrul emisiunii „Floarea din grădină”, iar după această apariţie multă lume a început să îi îndrăgească atât muzica populară cât şi cea patriotică.

Printre cele mai cunoscute melodii aduse pentru prima oară pe scena folclorică de Veta Biriş sunt “Sus, sus, sus la munte, sus”, “Aşa-i românul”, “Noi suntem români”, “Hai să-ntindem hora mare”.

Printre cele mai cunoscute albume ale interpretei de muzică populară sunt cunoscute titlurile “Aşa-i românul” (1995), “La aniversare” (1999), “Sub falnic Gorun” (1999), “Oi cânta cu drag în lume” (2001) şi “E vremea colindelor” (cu Ionuţ Fulea).

Ionuț Fulea

Ionuț Fulea s-a născut la Sebeș în 17 iulie 1971 și este unul dintre cei mai iubiți și apreciați interpreți de folclor muzical din Ardeal. S-a făcut remarcat și prin duetele cu Mariana Deac, prezente și pe albumele colective “Top Ardeal”. Se bucură de o apreciere și admirație extraordinară din partea ascultătorilor. Prima apariție la televiziune a avut-o  1993 cu ansamblul Românașul la un spectacol de colinde organizat de TVR. Fiind observat de Nicolae Furdui Iancu, acesta l-a luat sub aripa sa la toate concertele sale. Asftel, alături de Nicolae Furdui Iancu și orchestra sa ”Crai Nou”, Ionuț Fulea a cântat în spectacole până în 1998.

Albumul de debut,”Toată lumea are un dor” a apărut în 1994 și s-a bucurat de un mare succes. Au urmat albumele ”Iubește-mă, mândră dragă”, ”La steaua care-a răsărit”, ”Nu-i lumina nicări” și ”Mândra mea, mândră de la Ciugud”.

În 2011 a înființat Uniunea Artiștilor Interpreți de folclor Muzical din România, alături de încă 22 artiști membri fondatori, printre care și Nicolae Furdui Iancu, Nicoleta Voica, Traian Jurchela, Elise Stan, Mariana Ionescu Căpitănesc etc. UAIFMR are ca scop sprijinirea exercitării drepturilor şi apărarea intereselor profesionale ale interpreţilor de folclor din România. Ionuț Fulea este președintele Uniunii.

Ioan Dorin Coșeriu

Maestru de balet, s-a născut la 8 iunie 1965 la Sebeș. A studiat la Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca, specializarea coregrafie-balerin, timp în care a obținut consecutiv patru premiii I la Concursul pe meserii al Liceelor de Arte – profil coregrafie. După absolvire, s-a întors ca profesor de dans clasic – repertoriu și ansamblu. Și-a îmbogățit palmaresul în 1992, câștigând premiul I la Festivalul Internațional de Dans Contemporan de la Iași.

Ca prim solist al Operei Române din Cluj a participat la spectacolele: „Aida”, „Faust”, „My Fair Lady”, „Rigoletto”, „Traviata”. Începând cu anul 2001, activează ca maestru de studii balet, solist balet și coregraf la Opera Brașov, dar colaborează și cu operele din Cluj-Napoca, Timișoara și Iași, precum și cu alte instituții de gen din țară și din străinătate. În cadrul proiectului „Sibiu – Capitală Europeană”, a fost maestru de balet şi coordonator al spectacolului „Flori de cireş”.

Nicolae Hâncu

Medic primar, profesor universitar, membru de Onoare al Academiei Române, s-a născut la 6 iulie 1940, la Blaj, devenind cetățean de onoare al orașului din august 2003.

Și-a început cariera fiind ferm convins că va fi cel puțin urmașul prof. Iuliu Hațieganu ca valoare, prestigiu și glorie. A obținut doctoratul în medicină, a lucrat ca medic primar, ajungând șeful Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice Cluj-Napoca. A ocupat această poziție între 1992 și 2009. Din 1995 este profesor la Universitatea  de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, de atunci ocupând și postul de șef al Catedrei de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice pentru o perioadă de 14 ani.

Activitatea sa științifică s-a desfășurat în mai multe domenii, printre care: lipidologie clinică, managementul clinic al diabetului zaharat tip 2, riscul cardiovascular global, obezitatea abdominală. Este autorul și co-autorul a peste 350 de lucrări științifice, 20 de monografii sau tratate și colaborator la 15 cărți, publicate atât în țară cât și în străinătate.

Marius-Traian Bojiță

Originar din Pianu de Sus județul Alba, Marius Traian Bojiță are titlu de Cetățean de Onoare al orașului Cluj-Napoca, este Prof. Univ. Dr în farmacie, membru onorific în „Academia Oamenilor de Știință din România” și președintele „Academia Oamenilor de Știință din România” Cluj Napoca. Născut la 8 noiembrie 1942, Marius Traian Bojiță, începută ca intern în farmacie, a parcurs toate etapele profesionale într-o împletire continua cu cea didactica în cadrul Facultăţii de Farmacie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, unde de la nivelul de asistent stagiar a urcat întreaga ierarhie universitară devenind profesor la aceiaşi facultate, deţinând concomitent, pe rând şi funcţiile de Decan, Prorector, Rector şi Preşedinte al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj -Napoca. A fost titularul cursurilor de: Medicamente biologice; Analiza şi controlul medicamentului; Analiza şi studiul medicamentului. Este conducătorul a peste 20 de doctorate în specialităţi farmaceutice.

Premii şi distincţii: Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer”; Ordinul „Chevalier dans l’ordre des palmes academiques” (Franţa); Diploma de Excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării; Diploma de Excelenţă a Prefecturii Cluj -Napoca; Doctor Honoris Causa al Universităţilor: „Lucian Blaga” -Sibiu; „Ovidius”-Constanţa şi „Nicolae Testemitanu” din Chişinău. Cetăţean de Onoare al Municipiului Sebeş și al Municipiului Cluj-Napoca.

Romulus Rusan

Este un scriitor contemporan, născut la 13 martie 1935 la Alba Iulia şi este fondatorul organizaţiei neguvernamentale Alianţa Civică. Pe de altă parte el este şi director în cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, conducând Centrul Internaţional pentru Studiul Comunismului.

Până în prezent a publicat cărţi de proză scurtă, eseuri de călătorie, interviuri, reportaje, critică de film, dar şi eseuri. Printre acestea se numără: „Râul ascuns”, „Rouă şi brumă”, „Cauze provizorii”, „America ogarului cenuşiu”, „O călătorie spre Marea Interioară”, „Convorbiri subiective”, „La început n-a fost cuvântul”, „Arta fără muză” sau „Permisul de pieton””. Împreună cu soţia sa, Ana Blandiana, acesta se implică activ în toată activitatea Memorialului Sighet.

Interpreta de muzică populară, de pe Valea Târnavei s-a născut pe 11 august 1949 în comuna Veseuş, judeţul Alba. A debutat la vârsta de 18 ani, în lumea muzicii folclorice în cadrul concursului, „ Dialoguri la distanţă” din Târgu Mureş, unde a primit nota 10, ca reprezentant al Regiunii Autonome Maghiare Mureş. Cântecul cu care a participat la acest concurs se numeşte Bădiţă de pe Târnavă.

Paul Tomiță

Paul Tomiță s-a născut la 14 iunie 1914, în localitatea Pianu de Jos. Încă din copilărie visul său a fost acela de a juca golf, el părăsindu-și satul natal la vârsta de 15 ani pentru a merge la București. Aici reușește să se angajeze ca băiat de mingi și ca învățăcel al profesorului francez J.B. Lammaison, care preda golful în cadrul cercului diplomatic “Country Club”. În 1932 devine asistentul lui J.T. Baker.

În toamna anului 1937 Asociația Profesioniștilor de Golf de la Londra, prin Lordul Halifax, îi acordă tânărului Paul Tomiță titlul de profesor. Din 1938 până la pensionare, în 1975, Paul Tomiţă a servit cu credinţă, dragoste şi dăruire cauza golfului românesc, fiind profesor titular de golf la Country Club. Regele Mihai, membrii ai marilor familii Cantacuzino, Ghica, Brâncoveanu, Știrbei, Bibescu, alte mari personalităţi ale vremii, precum și ambasadorii și diplomații care frecventau Country Club au moștenit de la Paul Tomiță tehnică și măiestria jocului, dar și simpatia față de acest extraordinar om.

În perioada anilor 1968-1973, la insistențele unor personalități de peste hotare și sponsorizat de Firma Dunhill, Paul Tomiță a reușit să participe la Campionate Mondiale de Golf organizate în 8 țări. În anul 1968, numărul din 5 decembrie al unei publicații britanice de specialitate avea ca titlu : “Paul Tomiță – The most remarkable character of the World Cup”. În ultimii săi ani, Paul Tomiță s-a retras în satul său natal – Pianu de Jos – și și-a petrecut până și ultimele clipe pe terenul de golf care îi poartă numele.

Alexander Vraciu (1919-2015) – Aviatorul „indestructibil”

Aviatorul de origine română, Alex Vraciu, considerat unul dintre eroii forţelor armate americane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a născut pe 2 noiembrie 1918, în East Chicago, părinţii săi fiind imigranţi români. Mama eroului, Maria Tincu, a fost casnică, originară din Sebeş, iar tatăl său a fost ofițer de poliție și s-a născut în Poiana Sibiului.

În vârstă de 96 de ani, Alex Vraciu a murit în 26 ianuarie 2015, într-un azil de bătrâni din West Sacramento, în California. A fost numit „Indestructibil”, deoarece a reuşit să doboare şase avioane inamice în numai opt minute şi să se întoarcă teafăr pe portavionul „USS Lexington”.

La începutul verii lui 1944, Vraciu avea la activ 12 avioane doborâte, ceea ce la momentul respectiv era un record al aviatorilor din marina americană. Acţiunea în urma căreia Alex Vraciu a devenit un pilot legendar s-a petrecut, însă, pe 19 iunie 1944, în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor.

După ce Alex Vraciu a interceptat o formaţiune de 40 de bombardiere japoneze şi, cu toate că avionul său se confrunta cu probleme la motor, a reuşit să doboare şase avioane inamice în numai opt minute şi să se întoarcă teafăr pe portavionul „USS Lexington”. A fost primit ca un erou de către colegii din Marina Militară şi fotografiat chiar în momentul în care a deschis carlinga, arătând cu degetele numărul avioanelor japoneze pe care tocmai le doborâse. Mecanicii de pe portavionul „USS Lexington” au descoperit că românul folosise doar 360 de gloanţe pentru a doborî cele şase avioane, aceasta în condiţiile în care avionul „Hellcat” pe care Vraciu îl pilota avea şase tunuri a câte 400 de cartuşe. Pentru specialişti, toate aceste cifre înseamnă o abilitate ieşită din comun a celui care a pilotat avionul.

Alex Vraciu s-a retras din armată în 1964 şi a lucrat mai apoi în domeniul bancar. Şi-a petrecut ultima parte a vieţii în California. Despre faptele de arme ale românului s-au scris cărţi şi s-au făcut documentare.

John Zachary DeLorean (1925-2005) – fiul unui român din Șugag, autorul celebrului Pontiac GTO

John Zachary DeLorean este foarte cunoscut în Statele Unite pentru construirea celebrului „muscle car” Pontiac GTO. Acesta are la activ mai multe perfomanțe în industria auto, precum Pontiac Firebird, Pontiac Grand Prix, Chevrolet Vega și celebrul DeLorean DMC-12, care a apărut și în filmul SF realizat în anul 1985, “Înapoi in viitor”.

Povestea lui John Zachary DeLorean a început când Zaharia, tatăl său originar din Șugag, a emigrat în Stalete Unite ale Americii, la vârsta de 20 de ani. Ajuns în țara tuturor posibilităților, Zaharia a lucrat pentru început într-o moară. Înainte de a se stabili în Michigan, unde a lucrat la Ford, românul a locuit în Montana și Gary din statul Indiana. Întrucât nu stăpânea foarte bine limba engleză și nu avea studii superioare, slujba de la fabrica de mașini nu îi aducea un venit prea mare, iar pentru a compensa, în timpul liber lucra ca tâmplar. Soția lui Zaharia, Kathryn, o emigrantă din Australia, accepta orice slujbă pentru a ajuta la întreținerea familiei. Cei doi au divorțat în anul 1942 din cauza comportamentului violent al lui Zaharia. John Zachary DeLorean este cel mai mare dintre cei patru copii ai lui Zaharia. Acesta s-a născut pe 6 ianuarie 1925 în Detroit, Michigan și a murit pe 19 martie în 2005, din cauza unui atac cerebral, la vârsta de 80 de ani.

Ana Manciulea (1931 – 2010)

Prim-solistă a Operi Naționale Române din Cluj, mezzosoprana Ana Manciulea a fost una dintre cele mai valoroase artiste din istoria instituției.

Originară din Straja, județul Alba, Ana Manciulea a absolvit Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar în calitate de prim-solistă a ONR Cluj a interpretat roluri de “primă mărime”, în opere precum “Carmen”, “Trubadrul” sau “Samson şi Dalila”, conform unei biografii realizate de colectivul Operei clujene, care i-a adus un ultim omagiu.

Apreciată de public și de criticii de specialitate, artista s-a retras din activitatea scenică în 1981, în aplauzele spectatorilor, după care a mai predat la Academia de Muzică clujeană. Artista a încetat din viață în anul 2010, la vârsta de 79 de ani.

Ștefan Manciulea (1894 – 1985)

Profesor, geograf, istoric, istoric literar și preot greco-catolic român, Ștefan Manciulea s-a născut pe 16 decembrie 1894 în Straja, comuna Berghin, județul Alba. Din 1929, a fost profesor la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, din Blaj, din 1937 a fost director al Bibliotecii Arhidiecezane, iar din 1938 a fost inspector secundar în județul Mureș. În decembrie 1936 își susține teza de doctorat cu titlul Câmpia Tisei, avându-l conducător științific pe Simion Mehedinți, și obține titlul de doctor în geografie cu mențiunea „Summa cum laude“.

La începutul perioadei comuniste, ajunge deținut politic și este condamnat la 7 ani de închisoare grea pentru „apartenență la biserica greco-catolică română și pentru publicarea de lucrări științifice ațâțătoare de ură rasială între naționalitățile conlocuitoare din țară”, fiind închis la Jilava, Aiud, Baia Sprie și Caransebeș. A fost eliberat în primăvara anului 1958, dar, în iunie 1961, organele de securitate îl anchetează din nou și îl condamnă, în mai 1962, la o detenție de 5 ani, sentință executată la Penitenciarul Gherla până la începutul anului 1964, când a beneficiat de amnistia generală.

A publicat zeci de lucrări de geografie, geopolitică și demografie istorică, de istorie modernă a Transilvaniei și de istoria culturii. Colaborează la publicațiile „Revista istorică”, „Buletinul Societății Regale Române de Geografie”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Cultura creștină”, „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din CIuj” și altele.

Alexandru Ţitruş (1922 – 1989)

Supranumit „Paganini al muzicii populare”, violonistrul s-a născut pe 3 martie 1922 în localitatea Unirea, judeţul Alba şi s-a stins din viaţă în primăvara anului 1989, la vârsta de 67 de ani.

Alături de cei 9 fraţi, mezinul familiei, Alexandru Ţitruş a început să cânte prima dată la vârsta de 6 ani la ţambal. La vârsta de 8 ani, Alexandru a „furat” vioara de la fratele său Nicolae şi a început să exerseze în cimitir. La 14 ani a plecat la Bucureşti unde a realizat şi prima înregistrare audio, dar s-a întors la Ocna Mureş şi a continuat să cânte cu fraţii şi tatăl său la nunţi şi petreceri.

Înregistrările audio le-a realizat la Radio Bucureşti, la 14 ani, urmând să fie angajat al Ansamblului „Doina” al Armatei din Bucureşti condus de generalul Dinu Stelian. În 1963 s-a stabilit la Cluj unde o perioadă a fost angajat al Orchestrei de Muzică Populară a Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Se spune că Alexandru Ţitruş a fost instrumentistul care a făcut viaoara „ să râdă, dar şi să plângă”, iar de-a lungul carierei sale a colaborat cu dirijori celebri precum Radu Simion, Toni Iordache, dar şi cu orchestre renumite.

Pentru felul în care interpreta muzica populară la vioară, i-a fost decernat titlul de „Virtuoz al Arcuşului”, considerat cel mai mare doinitor al viorii de pe Mureş şi Târnave.

În 1996, primăria oraşului Ocna Mureş la numit pe Alexandru Ţitruş „Cetăţean de Onoare”- post mortem. Din anul 2000 fiica lui, Maria Osoianu, organizează în fiecare an Festivalul Naţional „Alexandru Ţitruş”.

Felician Fărcașiu (1920 – 1977)

Interpret și culegător de folclor, Felician Fărcașiu s-a născut în 1920 în Sebeș, județul Alba. De-a lungul anilor, Felician Fărcașiu a devenit un cântăreț îndrăgit și cunoscut de muzică populară. Pe lângă activitatea de interpretare artistică, el a fost și cercetător al creației populare, textier și compozitor.

A imprimat 7 albume pe care a înregistrat o parte din cele 260 de piese aflate în repertoriu său. De mai mulți ani, în Sebeș se organizează un festival de folclor ce îi poartă numele.

Nicolae Linca (1929 – 2008)

Expoziție Itinerantă în Germania. Două regiuni într-o Europă plin proces de integrare: Brandenburg și Transilvania – un parteneriat de succes!

Singurul campion olimpic din istoria boxului românesc s-a născut la 1 ianuarie 1929 la Cergău Mare.

A făcut parte din lotul României pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952 și s-a clasat al nouălea. A doua sa participare la Olimpiadă a fost însă cu noroc. Deși a fost la un pas de a nu fi selecționat pentru Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956 pe motiv că nu era în formă, a reușit să-și înfrângă adversarul și să cucerească aurul. Mâna dreaptă îi era fracturată dinainte de meci, dar totuși a plecat acasă cu medalia olimpică la categoria semimijlocie.

De-a lungul întregii sale cariere, Nicolae Linca a disputat 306 meciuri, dintre care a pierdut doar 25. S-a stins din viață la 27 iunie 2008 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice din Feisa, județul Alba.

Dorin Pavel (1900 – 1979)

Originar din Sebeş, Dorin Pavel s-a născut la 31 mai 1900, pe linie maternă fiind nepotul filozofului și poetului Lucian Blaga. A absolvit Facultatea de Electrotehnică a Politehnicii din Zürich. La vârsta de 25 de ani, îsi ia doctoratul, care i-a deschis perspective de a ramâne în învatamântul politehnic elvetian. Dorin Pavel îşi începe cariera de inginer, ajungând în scurt timp director al Uzinelor comunale din Bucuresti, funcţie pe care a deţinut-o în perioada 1934-1941.

Dorin Pavel și-a dedicat o mare parte din timp studierii apelor țării, publicând, în anul 1933, o remarcabilă monografie intitulată: “Plan general d’amenagement des forces hydrauliques en Roumanie”.

A contribuit la lucrarile de amenajare a lacurilor din zona Bucureștiului, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei şi Timişului, pentru ca mai apoi, în calitate de conducător de proiecte în cadrul ISPI şi ISPH, să-și poată vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu şi a cascadelor hidroelectrice ale Bistriţei, Argeşului, Oltului, Someşului şi Sebeşului. Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel rămâne grandioasa lucrare de la Porţile de Fier, realizată în comun cu Iugoslavia şi care rezolva navigaţia pe Dunăre în zona respectivă, punând la dispoziţia ambelor ţări peste 2.200 MW putere instalată, în condiţii economice din cele mai avantajoase. În activitatea didactică, profesorul Dorin Pavel a condus peste 45 de generaţii de studenţi.

Dorin Pavel a publicat peste 15.000 de pagini în 23 manuale didactice, 44 de cărți și monografii tehnice, respectiv 140 de articole de specialitate și a primit numeroase distinctii românești și străine. S-a stins din viata la Bucuresti, în 6 iulie 1979, și a fost înmormântat acasă, la Lancrăm.

David Prodan (1902 – 1992)

David Prodan s-a născut în data de 13 martie 1902, satul Cioara cunoscut astăzi ca Săliștea, Alba și s-a stins din viață la Cluj în 11 iunie 1992. A fost un istoric român, academician, specialist în istoria Transilvaniei. A urmat liceul la Orăștie, iar apoi Facultatea de Istorie și Geografie din Cluj în 1924. A obținut titlul de doctor în istorie în anul 1938. În perioada 1924-1938 a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, iar în următorii zece ani la Biblioteca Centrală Universitară. A fost profesor universitar în perioada 1948-1962 și șef de secție la Institutul de istorie si arheologie din 1948 până în 1972. În 1948 a devenit membru corespondent, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. La moartea lui Fernand Braudel, David Prodan a fost ales membru al Asociației Istoricilor Americani.

Ştefan Meteş (1886 – 1977)

Preot şi istoric, s-a născut în satul Geomal, loc unde a şi început studiile, la şcoala primară din sat. Mai târziu a urmat Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Și-a continuat studiile la Institutul Teologic de la Arad, Sibiu şi Caransebeş, iar mai târziu a ajuns la Bucureşti, unde a studiat istoria sub îndrumarea marelui istoric Nicolae Iorga.

După absovire, a fost învăţător în satul natal, iar apoi într-un sat din Hunedoara, unde a fost şi preot. Ştefan Meteş a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia.

A fost ales deputat în Parlamentul României după Marea Unire şi s-a remarcat prin intervenţiile pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a minerilor din Munţii Apuseni. Pe de altă parte, el a fost ales, în acelaşi an, membru corespondent al Academiei Române.

După înfiinţarea instituţiei „Arhivele Statului” la Cluj, a fost numit director al acestei instituţii extrem de importante mai ales pentru românii din Transilvania.

El a avut o importantă activitate politică deoarece a fost numit prefect al judeţului Târnava Mică în Guvernul Iorga, iar mai apoi a fost promovat ca subsecretar de stat de pe lângă Departamentul Internelor.

Istoricul şi omul de cultură Ştefan Meteş a fost apreciat de personalităţile timpului. Printre colaboratori săi s-au aflat: Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, David Prodan, Constantin Giurescu, Simion Mândrescu, Octavian Goga, Ion Raţiu, Ion Agârbiceanu.

Alexandru Borza (1887 – 1971)

A fost un botanist și om de știință care s-a născut la 21 mai 1887 la Alba Iulia, tatăl său fiind subofițer în armata ungară. El urmează Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj după care pleacă la Budapesta pentru a urma Facultatea de Științe, unde obține mai târziu doctoratul în științe naturale. A fost primul profesor universitar doctor docent de botanică farmaceutică la Universitatea Daciei Superioare și a fost întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca. Tot la inițiativa lui a fost înființat și Parcul Național Retezat și Parcul Custozza din Alba Iulia. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni, a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

A reușit să cuprindă nu mai puțin de 11.000 de nume românești de plante într-un singur dicționar etnobotanic, față de cele 5.000 de nume înregistrate anterior. De asemenea, botanistul a organizat și primul Congres al Naturaliștilor din România și a fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii. Un lucru important este faptul că el a reușit chiar să inițieze o lege pentru ocrotirea naturii, care a fost și votată în anul 1930 de către Parlamentul României.

În afară de activitatea sa din domeniul științelor naturii, el a fost unul din mulții cărturari care au participat la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România.

Radu Stanca (1920 – 1962)

Dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru, s-a născut la 5 martie 1920 la Sebeș, fiind mezinul familiei. În casa natală se află în prezent o școală generală.

Clasele primare și liceul le-a făcut la Cluj, iar la vârsta de 12 ani a debutat în cadrul revistei Universul Copiilor, cu lucrarea intitulată „Legendele peștilor”. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, licența sa fiind  calificată „magna cum laude”. Pe timpul războiului Facultatea s-a refugiat la Sibiu, unde a luat ființă Cercul literar de la Sibiu, grupare ăl cărei mentor a fost Radu Stanca. Cercul a încercat să salveze tradiția literaturii române, dar și-a încetat activitatea din cauza prigoanei comuniste în anii 50.

Începând cu 1943, a fost asistent al lui Lucian Blaga la Catedra de Filozofie a culturii timp de doi ani, iar apoi a ocupat postul de profesor de estetică a teatrului la Conservatorul Popular din Sibiu. A fost actor și prim-regizor al teatrului sibian, care îi poartă numele, și al Teatrului Național din Cluj.

Radu Stanca este autorul volumelor: „Problema cititului”, „Ștefan Braborescu”, „Versuri”, „Teatru”, și „Acvariul”. Comedia tragică „Dona jiiana”, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, i-a adus premiul Sburătorul în anul 1947.

Augustin Bena (1880 – 1962)

Muzician născut la Pianu de Jos în 29 octombrie 1880, a fost compozitor, profesor, dirijor, preot și totodată un mare animator al vieții cultural-teatral-muzicale din Transilvania. El a urmat studiile gimnaziale la Sebeș și Sibiu, cele liceale la Blaj și la Brașov, teologice la Sibiu și de muzică la Academia Regală. A urmat apoi cursurile  Facultății de Filozofie și Litere din Cluj și a obținut doctoratul în filologie.

El a fost mai întâi profesor și dirijor la Sibiu, Năsăud și Cluj, pentru ca mai târziu să devină director la Conservatorul din Cluj.

Augustin Bena a compus muzică pentru teatru, vocal-simfonică, muzică de cameră și corală, are lucrări didactice, de folclor și lingvistice, a făcut traduceri de librete și oratorii în limba română: „Serenadă pentru orchestră de coarde”, „Somnoroase păsărele”, „Priceasnă”, „Flori de nufăr sau Ave Maria”.

Ion Agârbiceanu (1882 – 1963)

Tot în județul Alba, în satul Cenade din Podișul Secașelor, s-a născut și poetul Ion Agârbiceanu. A fost cel de-al doilea dintre cei opt copii ai familiei, având un tată pădurar de profesie. Se spune că era un gospodar înstărit, știutor de carte care se va muta mai apoi ca „vigil de pădure” în ţinutul Odorheiului.

Ion Agârbiceanu începe şcoala în satul natal, după care, din 1892 urmează gimnaziul şi apoi liceul la Blaj, bacalaureatul trecându-l în 1900. Către sfârşitul liceului debutează în literatură şi trimite „Unirii” din Blaj, mai întâi o poezie, apoi schiţe şi poezii, semnate Alfius.

A fost pe rând poet, prozator și ziarist. Ion Agârbiceanu a îndeplinit următoarele activități: subprefect la Internatul de băieți din Blaj, preot paroh în Bucium Șasa, apoi în Orlat, județul Sibiu, preot militar în corpul voluntarilor ardeleni, director la ziarul Patria din Cluj, apoi la ziarul Tribuna, deputat în primul Parlament al României întregite, mai târziu senator și vicepreședinte al Senatului, preot și protopop în Cluj, canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla.

De asemenea, pentru activitatea sa literară a fost ales membru de onoare al Academiei Române și a mai fost numit și „patriarh al literaturii române”. Printre cele mai importante opere ale sale se numără „Arhanghelii”, „Popa Man”, „Strigoiul”, „Faraonii” sau „Fefeleaga”. În prezent, mai multe școli din județ îi poartă numele.

Lucian Blaga (1895 – 1961)

Scriitor, filozof, profesor universitar, diplomat, a fost o personalitate a culturii interbelice, perioadă asupra căreia și-a lăsat puternic amprenta. S-a născut la 9 mai 1895 la Lancrăm, în județul Alba, într-o familie de preoți.

Clasele primare le-a făcut la școala germană din Sebeș, iar apoi a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. Începutul primului război mondial îl suprinde frecventând cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, unde și-a finalizat studiile cu licență în 1917. După absolvire, s-a înscris la Universitatea din Viena  pentru a studia filozofia, obținând titlul de doctor cu lucrarea „Kultur und Erkenntniss”.

A debutat în anul 1910 în revista Tribuna din Brașov cu poezia „Pe Țărm”. După terminarea studiilor s-a stabilit la Cluj unde a fondat revista Gândirea în (1921). A intrat în diplomație în 1926 pentru o perioadă lungă, fiind succesiv atașat de presă și consilier la legațiile României din Varșovia, Praga, Berna și Viena. În tot acest timp și-a continuat activitatea literară și științifică. În 1937 fost ales membru al Academiei Române, iar după doi ani a devenit profesor de filozofia culturii la Universitatea din Cluj. Între timp a înființat revista Saeculum. Din 1949 a lucrat ca cercetător în cadrul fialialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei. S-a stins din viață la 6 mai 1961 și a fost înmormântat în satul natal.

Printre operele sale se regăsesc volume de versuri: „Poemele luminii”, „Pașii profetului”, „În marea trecere”, „La cumpăna apelor”; dramaturgie: „Zamolxe – mister păgân”, „Daria”, „Fapta”, „Meșterul Manole”, „Cruciada copiilor”; filozofie: „Trilogia cunoașterii”, „Trilogia culturii”, „Trilogia valorilor”, precum și ciclurile „Vârsta de fier 1940-1944”, „Cântecul focului” sau „Corăbii de cenușă”.

Rudolf Eisenmenger (1871 – 1948)

Medic născut la Alba Iulia în 1871, este inventatorul primului „plămân artificial”, numit „Biomotor”. A făcut gimnaziul la Orăștie și a studiat medicina la Cluj, obținând doctoratul în 1896.

Încă de la începutul carierei și-a manifestat interestul pentru proiectarea și construirea de aparate pentru resuscitare respiratorie și circulatorie. În anul 1900 a construit Biomotorul, aparat care a fost brevetat în mai multe țări. Această invenție a fost un mare succes, fiind implementată în stațiile de salvare, spitale și clinici. În comparație cu alte astfel de aparate din acea epocă, creația lui Eisenmenger era mai portabilă și mai mobilă, însă aceste calități îl făceau și mai puțin eficient. Și-a perfecționat în continuare invenția, ajungând până la un model cu acționare electrică.

Dionisie Pop Marțian (1829 – 1865)

Economist, întemeietor al statisticii românești, s-a născut în 1829 la Ponor, în Munții Apuseni. A început să studieze în satul natal sub supravegherea tatălui său care era preot. Ulterior a urmat Seminarul ortodox de la Sibiu și Școala greco-catolică de la Blaj, promovând examenul de bacalaureat la vârsta de  24 de ani. Studiile superioare le-a făcut la Viena, la Facultatea de Drept și Filozofie, ca bursier al Arhiepiscopiei de Blaj. În 1857 obţine diploma de licenţă în drept şi ştiinţe politice.

Același an marchează și întoarcerea lui în țară. Încă de la sosirea sa la București, a propus guvernului înfiinţarea unui birou de statistică, fiind convins de imposibilitatea cunoaşterii situaţiei economice în lipsa unei statistici organizate. A reușit să-l înființeze în 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza care, printr-un decret, îl și numește șef al acestui serviciu.

Dionisie Pop Marțian a participat la toate cele trei adunări naționale de Blaj din anul 1848 și a fost unul dintre apropiații lui Avram Iancu deși avea doar 18 ani. A fost un susținător al reformei agrare din 1864, iar boierimea o vedea ca pe o clasă complet depăşită. A sprijinit dezvoltarea mijloacelor şi căilor de transport moderne, fiind în special interesat de rolul Dunării şi a reţelei de cale ferată, a legăturilor de transport cu Transilvania.

Avram Iancu (1824 – 1872)

Supranumit și Craiul Munților, a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania și a rămas astfel o legendă vie a Apusenilor. Provenind dintr-o familie de iobagi înstăriți, s-a născut în 1824 în Vidra de Sus, localitate care astăzi îi poartă numele.

A făcut studii primare la Poiana Vadului, Câmpeni și Abrud, și gimnaziale la Zlatna și Blaj. În continuare a urmat cursurile Institutului Superior din Transilvania și ale Facultății de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o în 1847. A luat examenul de avocat în 1848, însă până atunci a ocupat postul de cancelist la Târgu-Mureș.

În preajma izbucnirii revoluției, făcea partea dintre fruntașii intelectualității transilvănene, fiind și unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj. În fruntea oștii țărănești a organizat apărarea în Munții Apuseni și a respins numeroase atacuri ale trupelor revoluționare maghiare, câștigându-și astfel renumele. Pentru contribuția adusă în timpul luptelor, a fost propus pentru decorare în repetate rânduri, însă a refuzat de fiecare dată.

Avram Iancu a murit la 10 septembrie 1872 la Baia de Criş și a fost îngropat la Ţebea, județul Hunedoara, lângă “Gorunul lui Horea”.

Carl Filtsch (1830 – 1845)

Unul dintre cei mai importanți muzicieni ai secolului al XIX-lea. A început să cânte la pian de la vârsta de 3 ani, îndrumat de tatăl său, Joseph Filtsch, pastor evanghelic în Sebeșul Săsesc. În 1837, tatăl său l-a dus la Viena, unde l-a prezentat Curții Imperiale, unde a ajuns să fie coleg de educație muzicală și de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. În 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frederic Chopin la Paris.

Din nefericire, în scurt timp s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Medicii i-au prescris băi în mare la Veneția, starea sănătății sale s-a îmbunătățit pentru puțin timp, a mai petrecut o perioadă în Transilvania și în Viena, după care a fost nevoit să se întoarcă la Veneția. Acolo a fost răpus de boală, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, de găsește la cimitirul San Michele din Veneția.

Ioan Maiorescu (1811 – 1864)

Profesor, publicist și agent diplomatic, tatăl lui Titu Maiorescu s-a născut la 28 ianuarie 1811 la Bucerdea Grânoasă din județul Alba (pe atunci comitat). Deși numele de familie al tătălui său era Trifu, el îl preia pe al mamei, pe care o chema Maior și îl schimbă succesiv.

A urmat școala primară în satul natal și gimnaziul la Blaj, iar apoi a studiat teologia la Seminarul de la Pesta și a făcut cursuri de istorie și filologie la Viena.

În 1848 a lucrat ca agent diplomatic al guvernului provizoriu al Țării Românești pe lângă Dieta germană de la Frankfurt, jucând un rol important pe timpul revoluției. A desfășurat o activitate publicistică intensă, fiind primul român care a abordat probleme de lingvistică indo-europeană. A publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, revista condusă de George Barițiu, fiind și autorul uneia dintre primele lucrări românești de teorie a cuvântului, „Asupra ortografiei românești.”

Gavriil Munteanu (1812-1869)

A fost cărturar și traducător român, dar și membru fondator al Academiei Române. Gavriil Munteanu  s-a născut în satul Vingard, comuna Șpring și de-a lungul vieții sale a susţinut înfiinţarea de şcoli româneşti în Transilvania. A făcut studii de filozofie și drept la Universitatea din Cluj. Din 1835 a fost prefect de studii la Colegiul „Sfântul Sava” din București și apoi a fost profesor la Seminariile din Buzău și Râmnicu Sărat. În 1953 a preluat conducerea Gimnaziului ortodox român din Brașov, fiind primul director al instituției.

Este unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Academice Române, ca reprezentant al Transilvaniei și de asemenea membru al A.S.T.R.A al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Bratislava.

Timotei Cipariu (1805 – 1887)

Teolog, istoric, pedagog și orientalist, s-a născut în satul Pănade, la 21 februarie 1805. A fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte și apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și totodată lingvist.

A fost întotdeauna aproape de locurile natale, Blajul fiind orașul pe care nu l-a părăsit niciodată. Timotei Cipariu a urmat aici gimnaziul și Seminarul teologic. A fost autodidact și cunoștea 12 limbi vechi și moderne. De altfel, el și-a făcut toate studiile la Blaj, mai târziu fiind chiar profesor la Gimnaziul de acolo.

Timotei Cipariu a fost posesorul uneia dintre cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania. Însă în timpul regimului comunist acestuia i-a fost confiscată biblioteca și a fost trecută ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române. Pe de altă parte, a fost unul dintre pionierii ziaristicii românești transilvănene, înființând ziare precum Organul luminare, Învățătorul poporului sau Archivu pentru filologie și istorie.

A publicat o serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale și a fost considerat unul din întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. A fost de asemenea un adept al latinismului și al ortografiei etimologice, fapt pentru care chiar el a propus folosirea cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine nelatină.

Pe plan politic, a fost unul dintre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind totodată unul dintre cei zece Secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848.

Horea (1731 – 1785) (pe numele său real Vasile Ursu Nicola)

Cunoscut ca Horea datorită talentului său muzical, a fost conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan). S-a născut în anul 1731 în satul Arada, care a fost ulterior denumit după el.

În octombrie 1784, moții din Munții Apuseni s-au răsculat, având ca obiective desființarea iobăgiei și a nobilimii, împărțirea pământurilor și plata impozitelor de către toți locuitorii. Situația a fost îngreunată de venirea iernii, iar Horea a decis să întrerupă lupta și să se ascundă. Trădați de iobagii din zonă și apoi prinși de trupele austriece, capii răscoalei au fost întemnițați la Alba Iulia pentru a fi supuși unui interogatoriu.

La cerința împăratului Iosif al II-lea al Austriei, cei trei au fost condamnați la moarte pentru rebeliune. Pedeapsa lor trebuia să fie una spectaculoasă, pentru a-i înspăimânta pe alți țărani și a-i împiedica să se mai răscoale. Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost trași pe roată la 28 februarie 1785, pe un deal lângă cetatea din Alba Iulia. A fost ultima execuție de acest tip din Europa, deși la momentul respectiv fusese deja abolită din codul penal austriac. Se spune că mâna dreaptă a lui Horea a fost îngropată la rădăcina „Gorunului lui Horea” de la Țebea.

Petru Pavel Aron (1709 – 1764)

Episcop al Bisericii Unite cu Roma din Transilvania, Petru Pavel Aron este cel care a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română, în 1753. S-a născut în comuna Bistra și a avut sediul în Blaj. A absolvit studiile elementare cu rezultate deosebite la Roșia Montană, cursuri de filozofie la Trnava în Slovacia, după care a urmat cursurile medii la școala iezuită din Cluj, după care a fost trimis de episcopul Inochentie Micu Clain la studii la Roma. A fost hirotonit preot la Roman în 30 iulie 1742.

Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky.

În anul 1754, episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile. În continuare, a întemeiat 53 de școli românești, în protopopiatele Făgărașului, Veneției, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie, Mureș. Episcopul Petru Pavel Aron a înființat la Blaj tipografia diecezană.

*Lista personalităților este deschisă. Contribuiți la realizarea acesteia, sugerându-ne alte nume care ne fac să fim mândri că suntem din Alba.