“Eu sunt … Cosmin. Sunt un căutător permanent de frumos. Filarmonica din Botoșani a fost tare văduvită. Am un proiect de management care va repune cu siguranţă această orchestră pe harta marilor orchestre din ţară şi din Europa”. Așa te întâmpină Cosmin Morariu cu un zâmbet larg după o muncă de 20 de ani în sânul artei de pe marile scene ale României. Candidează pentru conducerea Filarmonicii din Botoșani.

Născut în anul 1976 la Reşita într-o familie de muzicieni, Cosmin Morariu studiază pianul la Liceul de Muzică din Reşita, Timişoara şi apoi Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă din Iaşi.

 

Absolvent al Academiei de Muzic „G. Dima” din Cluj în 1999, secţia dirijat orchestra la clasa prof. Petru Sbarcea, este preocupat de perfecţionarea dirijorală încă din anii facultăţii, participând activ la cursurile Academiei Bach, cu Harmuth Rilling, Participa la masterclassuri ţinute de maeştrii Victor Dumanescu, Gheorghe Costin, Alexandru Lascae şi Berry Webb.

Întâlnirea cu maestrul Enrique Garcia Asensio şi master-classurile ce au urmat cu acesta din urmă, dar şi studiul intens cu tatăl său, dirijorul Doru Petru Morariu, au dus la definirea sa ca dirijor şi muzician complex.

Maestrul Cosmin Morariu colaborează atât cu filarmonici din ţară, cât şi cu teatrele de operă, abordând un repertoriu vast, de la creaţia corală, genul simfonic, vocal-simfonic, opera, până la muzică contemporană.

Dirijorul Cosmin Morariu a acceptat astăzi un interviu pentru Botoșani24.ro:

Reporter: – Cine sunteţi maestre ?

Cosmin Morariu: – Eu sunt Cosmin ! aşa le spun la fiecare început de an elevilor mei. Da… e greu să vorbesc despre mine… De obicei asta o face cronică sau critică în urma unui concert. Sunt un căutător permanent de frumos, de frumuseţe umană şi de ce nu, un constructor. Poate de cele mai multe ori prea autocritic şi neîngăduitor cu mine însumi. Poate datorită educaţiei, poate datorită vocaţiei… Cine ştie ?!? Sunt un dirijor care încă vrea să creadă într-o societate ideală în care minciună, micimea umană şi mizeria nu există.

Gândindu-mă acum, îmi dau seama că într-un fel, noi muzicienii suntem nişte vindecători de răni sufleteşti. Vedeţi dumneavoastră… dacă după un concert văd 2-3 persoane din public care nu mai au cearcăne şi “le-am furat”grijile chiar şi pentru o oră cât durează concertul, înseamnă că ziua aceea nu a trecut degeaba şi anii de studiu au început să dea roade şi să vindece.

Vin dintr-o familie de muzicieni şi duc mai departe prin fii mei această tradiţie. Într-o mare măsură o văd şi ca pe o datorie pentru părinţii mei care nu demult au trecut în sferele celeste.

Rep: – Veniţi des în calitate de dirijor pe scena Filarmonicii “George Enescu”…

Cosmin Morariu: – Aşa este! M-am bucurat de nenumărate ori de aprecierea şi căldura publicului botoşănean. Am creat o relaţie firească cu membrii orchestrei care are la baza aprecierea umană şi profesională de ambele părţi.

Probabil şi stilul meu de lucru cu oamenii ne-a apropiat pentru că muzica nu se poate face cu încrâncenare. Muzica izvorăşte din inimă şi se face cu zâmbetul pe buze. Sunt multe lucruri de povestit aici, dar ceea ce vreau să vă spun este că mulţi colegi dirijori mă întreabă: Ce-ţi place ţie aşa mult la Botoşani ? E… .aici sunt lucruri pe care puţini le ştiu. La Filarmonica din Botoşani am debutat în anul V de facultate, într-un 21 mai 1999. Îmi aduc aminte şi programul dar mai cu seamă emoțiile din acea săptămână. Aceste emoţii le retrăiesc de fiecare dată când urc pe scena Filarmonicii din Botoşani. Putem să îi spunem că e un fel de adicţie la scena Filarmonicii “George Enescu”.

Rep: – Știu că v-ați depus candidatura pentru postul de manager al Filarmonicii…

Cosmin Morariu: – Aşa este. Am simţit că este timpul ca la rândul meu să întorc binele pe care mi l-a făcut acesta instituţie acum mai bine de 20 ani.

Am un proiect de management care va repune cu siguranţă aceasta orchestra pe harta marilor orchestre din ţară şi de ce nu din Europa. Filarmonica asta a fost tare văduvita în ultima vreme şi ce este şi mai trist este faptul că deţine un colectiv artistic de excepţie care fără un management sănătos va rămâne în acelaşi anonimat. Dar asta necesită constantă şi timp. Nu exista praf magic …

Trăim vremuri ciudate, dar asta ne obligă să menţinem stagul sus şi să convingem autorităţile că fără cultură ne vom disipa, vom deveni o societate individualistă fără nici un fel de criterii şi valori. Sunt conştient că dacă voi câştiga acest post va urma o perioadă de muncă titanică, dar mă linişteşte faptul că nu o voi face singur. Voi avea în jurul meu întreaga orchestra cu care vă promit că vom schimba atât percepţia învechită şi prăfuită asupra filarmonicii cât şi percepţia societăţii civile botoşănene asupra muzicii culte.

Rep: – Care sunt modalităţile de a atrage către artă şi forma publicul tânăr?

Cosmin Morariu: – Sunt câţiva ani de zile în care tot spun că vin generaţii de tineri tot mai bune, chiar de excepţie aş pute spune. Acest lucru îl spun în tripla mea calitate, de dirijor, profesor şi părinte. Ne revine datoria de a modela aceste generaţii, de a le apropia de artă în diverse moduri. Perioada culturalizării în masă a apus demult, deci ar fi desuet să discutăm din această perspectivă. Trăim o perioadă de dezvoltare tehnologică fără precedent care poate aduce cu ea şi cealaltă faţă a monedei: dezumanizarea, dezgolirea de sens şi valori. din punctul meu de vedere trebuiesc găsite soluţii în jurul instituţiilor de cultură de a atrage şi forma acest public tânăr în permanenţă căutare. Specific, în cazul unei filarmonici e nevoie de concerte lecţie interactive pe de o parte şi “tentaţie culturală” în online. Trebuie să ne asumăm această datorie de a construi în permanenţă valori şi prin valori, generaţii ! E absurd să aştepţi un tânăr să te întrebe de la sine putere de Mozart … dar dacă îi vei povesti despre Mozart într-un cadru neconvenţional, cu o oarecare formă de interactivitate te poţi aştepta ca după aceea să te întrebe despre Beethoven asumăm această datorie de a construi în permanenţă valori şi prin valori, generaţii ! E absurd să aştepţi un tânăr să te întrebe de la sine putere de Mozart … .dar dacă îi vei povesti despre Mozart într-un cadru neconvenţional, cu o oarecare formă de interactivitate te poţi aştepta ca după aceea să te întrebe despre Beethoven.