Au fugit de război cu doar câteva lucruri în rucsac, unii chiar fără părinți, fără mama, doar cu mătuși și bunici. Unii prea mici ca să înțeleagă ce se întâmplă, alții destul de mari ca să simtă spaima. Spaima că nu îi vor mai vedea pe cei dragi poate pentru multă vreme sau că atunci când se vor întoarce nimic nu va mai semăna cu acasă.

Sunt copiii refugiați ai Ucrainei, care au lăsat în urmă nu doar familii, ci și prieteni buni, colegi și profesori. Copii care au ajuns și la Cluj și pe care oameni mari, cu suflet bun, încearcă să îi integreze într-o societate unde, de cele mai multe ori, limba pe care o vorbesc poate fi o barieră. Dar nu este.

Deja sunt zeci de copii din Urcaina care au ajuns și au rămas la Cluj cu familiile și care au început să meargă la grădi și la școală. Toți au mare nevoie de asta, să aibă un program, să simtă că lucrurile pot fi normale și viața chiar frumoasă. Iar poveștile lor sunt impresionante.

Copiii vorbesc o „limbă universală”

Grădinița „Prichiland” din Florești a primit deja 3 copii din Ucraina. Doi au 4 anișori, iar unul are 5 ani. E o grădiniță care nu are pe nimeni care să vorbească limba ucraineană sau rusă, dar acest lucru nu mai contează.

„Este o provocare mare. O familie este din Cernăuți și oamenii vorbesc puțin românește, cu o familie vorbim în engleză, iar cu alta cu ajutorul Google Translate. Este mare toleranță de ambele părți și să știți că ne descurcăm ok”, a povestit pentru Cluj24 Claudia Timoce, managerul grădiniței.

Ea spune cu convingere că acești copii veniți din Ucraina sunt „minunați”.

„Ei nu știu că au plecat din cauza războiului. Ei știu că sunt…

Vezi mai mult pe Cluj24.ro