Elveţia a decis vineri să-şi redeschidă mai devreme decât era prevăzut frontierele cu toate ţările Uniunii Europene, pe 15 iunie, o măsură solicitată de Italia, informează AFP.

Guvernul elveţian a anunţat la mijlocul lui mai că intenţionează să redeschidă frontierele pe 15 iunie cu Austria, Germania şi Franţa, făcând-şi publică după câteva zile şi intenţia de a restabili până cel târziu la 6 iulie libera circulaţie a persoanelor şi libertatea de deplasare cu toate ţările din spaţiul Schengen.

Însă Italia a decis să ridice restricţiile de intrare în frontierele interne ale spaţiului Schengen cu vecinii săi pe 3 iunie şi a cerut reciprocitate de la ţările vecine.

Până acum, cererea Italiei a fost respinsă de autorităţile elveţiene, care au estimat chiar marţea aceasta că “este prea devreme pentru ridicarea controalelor” cu Italia.

După trei zile şi “dat fiind actuala situaţie epidemiologică”, guvernul elveţian a estimat că restricţiile de intrare vor putea fi ridicate pe 15 iunie pentru toate ţările din UE şi pentru Regatul Unit, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein.

Această decizie a urmat unei “conferinţe video informale a miniştrilor de interne ai statelor Schengen, care a avut loc vineri”, a precizat guvernul elveţian într-un comunicat.AGERPRES

Un bărbat posibil dispărut vineri cu o ambarcaţiune în Marea Neagră, în zona Pescărie din Constanţa, este căutat de Garda de Coastă, spaţiul fiind totodată survolat de un elicopter SMURD, a informat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea”.

“Am fost solicitaţi să intervenim pentru căutarea unei persoane posibil dispărută în mare, ieşită în larg cu o ambarcaţiune în jurul orei 6,00”, a informat ISU, adăugând că o şalupă a instituţiei, care a ieşit în larg pentru căutări, s-a retras din cauza mării foarte agitate.

Conform sursei citate, este vorba de posibila dispariţie a unui bărbat în vârstă de aproximativ 70 de ani.

Ambarcaţiunile care participă în prezent la căutări sunt una a Gărzii de Coastă şi o alta a Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare.

“Căutările vor continua până la lăsarea întunericului”, a mai menţionat sursa citată. AGERPRES

Eclipsa de Lună prin penumbră, vizibilă din România, se produce pe 5 iunie, maximul acesteia având loc la ora 22 şi 25 de minute, când aproape jumătate din discul Lunii se va afla în penumbra Pământului.

La o astfel de eclipsă Luna nu intră deloc în umbra Pământului, iar fenomenul poate fi observat pe tot parcursul desfăşurării de pe teritoriul României.

Eclipsa de Lună prin penumbră poate fi observată din diverse locuri din Europa, Africa, Asia şi Australia şi va dura 3 ore şi 18 minute, potrivit eclipse.gsfc.nasa.gov.

Fenomenul astronomic debutează în România (Bucureşti) la ora 20 h 46 m (intrarea în penumbră) şi se încheie în ziua următoare, 6 iunie, la 00 h 04 m (cu ieşirea completă din penumbră). Vom putea vedea schimbări pe discul Lunii doar în perioada maximului eclipsei şi, pentru că penumbra nu este foarte întunecată, vom vedea doar o reducere în strălucire a jumătăţii astrului care intră în penumbră şi care poate prezenta o modificare a culorii, de la cea obişnuită spre gălbui, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Eclipsele de Lună sunt mai puţin spectaculoase, dar pot furniza specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem “citi” particularităţile atmosferei Pământului. De asemenea, eclipsele de Lună pot da informaţii folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.

Următoarea eclipsă, vizibilă şi din ţara noastră, se va produce tot în această lună, la 21 iunie, şi va fi o eclipsă parţială de Soare. Următoarea eclipsă de Lună vizibilă din România se va produce pe 16 mai 2022 şi va fi o eclipsă totală de Lună.

De când s-a format, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, Luna se îndepărtează de planeta noastră (cu aproximativ patru centimetri pe an). În perioada de rotaţie a satelitului în jurul Pământului, care durează aproximativ 29 de zile şi jumătate, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar. Potrivit NASA, avem două-patru eclipse de Soare în fiecare an, în timp ce eclipsele de Lună sunt mai puţin frecvente.

O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, atunci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Fazele – Luna Nouă sau Luna Plină – se produc la fiecare două săptămâni, însă eclipse se produc, de regulă, de patru ori pe an. Pentru ca un astfel de fenomen să aibă loc, este necesar ca cele trei corpuri cereşti, Soarele, Pământul şi Luna, să se afle aproximativ pe aceeaşi direcţie.

Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, aceasta intră, treptat, în umbra Pământului. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă, numită “Lună sângerie”. Aceasta este o eclipsă totală de Lună, potrivit www.space.com.

Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante asupra astrului, adică nu se întunecă.

Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar “muşcat” foarte tare. Aceasta se numeşte eclipsă parţială de Lună.

Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că cele două corpuri cereşti erau mâncate de vârcolaci. AGERPRES

Luna trecută a fost cea mai caldă lună mai înregistrată la nivel global de la începerea măsurătorilor în 1981 de către Serviciul pentru schimbări climatice Copernicus (C3S), administrat de Uniunea Europeană, relatează vineri dpa.

Potrivit serviciului, temperatura medie globală în luna mai 2020 a fost cu 0,63 grade Celsius mai mare decât temperaturile medii pentru luna mai înregistrate în perioada 1981-2010.

C3S, care se bazează în mare parte pe date colectate prin satelit, a afirmat că cele mai mari temperaturi peste media lunii mai au fost înregistrate în Alaska, Antarctica şi părţi din Siberia, unde valorile au fost cu până la 10 grade mai ridicate.

Temperaturile medii globale pentru ultimele 12 luni până pe 31 mai au fost cu aproximativ 0,7 grade Celsius mai mari, corespunzând celor mai calde 12 luni înregistrate din octombrie 2015 până în septembrie 2016.

În Europa, temperaturile pentru luna mai au fost “puţin mai scăzute decât media”, însă perioada de primăvară, din martie până în mai, a fost cu 0,7 grade Celsius mai caldă decât media, au afirmat cercetătorii.

Temperaturile înregistrate în luna mai au fost peste medie în cea mai mare parte a sud-vestului şi nord-estului Europei, însă sub medie în mare parte din nordul şi estul Europei, au mai spus ei. AGERPRES