Andrada Aloman, o tânăra originară din Alba Iulia, a reușit să răzbată ca arbitru asistent în Spania, ajungând și pe lista FIFA. Ea apare frecvent în casetele meciurilor din prima ligă feminină, dar și din cel de-al treilea eșalon masculin (Segunda Division B).

Andrada Aloman locuia în Timișoara înainte să plece spre Madrid, în urmă cu 5 ani. Ajunsese până-n liga a treia din țara noastră, iar în mod frecvent era asistent la disputele din subordinea asociației județene din Timiș.

Cum a devenit arbitră:

”M-am apucat de această activitate pe când aveam 17 ani, la Alba Iulia. Tatăl meu a jucat mulți ani rugby. Mergeam pe stadion să vedem meciurile Unirii. Într-o zi am văzut o fată, Irina Mârț, asistent. Și mi-am zis că vreau să ajung ca ea! Am făcut cursurile, așa am ajuns în lumea arbitrajului. Familia mea m-a susținut, mai ales tata. Am practicat sport de mică, am făcut înot, karate. E cea mai bună decizie pe care am luat-o!”, a explicat Andrada.

Andrada Aloman are pregătire de psiholog:

”Am absolvit psihologia la Timișoara. Acest lucru m-a ajutat foarte mult în viață și mai ales în arbitraj. Ca arbitru, trebuie să stai foarte bine mental, fiindcă lucrezi sub presiune: cea a publicului, a jucătorilor, a faptului că trebuie să iei decizii corecte. Trebuie să reacționezi repede, să iei o decizie în câteva secunde. Empatia este foarte importantă în arbitraj, să-i înțelegi pe jucători, antrenori, care deseori au reacții la cald. E foarte important ca atunci când greșești să știi să treci peste moment, să analizezi de ce ai greșit, ce poți să faci ca să nu mai comiți erori. Psihologia joacă un rol important în arbitraj”

Pasul spre țara lui Sergio Ramos nu a fost unul strict legat de fotbal, potrivit publicației We Love Sport:

”Am venit în Spania în vara lui 2015, pentru un schimb de experiență. Urma să lucrez ca salvamar la o piscină, iar la sfârșitul verii trebuia să mă întorc în țară. Mi-a plăcut în Spania atât de mult încât am decis să încerc să-mi construiesc un viitor aici. La început mi-a fost greu, fiindcă nu prea știam limba. Mai cunoșteam cuvinte din telenovele, dar când trebuia să vorbesc, nu mă descurcam atât de bine. Dar m-am pus pe învățat – așa e când nu ai încotro!

Nu ascund că visam să arbitrez aici, eram dispusă să fac orice sacrificiu. Am învățat legile jocului în spaniolă și am început să mă pregătesc bine. Știam că trebuie să trec un examen fizic și un test scris din legile jocului. Testele erau extrem de dificile.

Am fost primită fără nicio problemă de cei responsabili. Le-am explicat situația mea, că în România activam ca asistent în Liga a 3-a și că doream să oficiez în zona Madrid. Mi-au transmis că trebuie să trec probele de care am amintit. Inițial, timp de un an, am oficiat în categoriile inferioare: în divizia a 5-a, a 4-a… După un sezon, în 2016, am dobândit categoria pe care o aveam în țară, de arbitru asistent în cel de-al treilea eșalon. Eram cea mai fericită, pentru că visul meu devenea realitate!”, povestește Andrada.

Ea spune că faptul că e femeie nu a fost deloc un impediment:

”În Madrid, sunt multe fete care arbitrează. Lumea e obișnuită cu asta, am fost primită cu brațele deschise. Timp de doi ani, am fost în Liga a 3-a, pentru ca în 2017 să ajung în Liga 1 feminină. Am început să am fiu trimisă la jocuri în toată Spania, am ajuns pe stadioane în care nu mă gândeam că voi reuși să arbitrez. Am reușit să am meci în fiecare weekend, îmi pregăteam bagajele de deplasare în fiecare final de săptămână. Când aveam joc masculin în eșalonul al treilea, oficiam în Madrid, iar când era vorba de Liga 1 feminin, avea deplasări. Aici, fotbalul feminin e destul de dezvoltat, mai mult decât în România. Prima ligă are 16 echipe, iar în categoriile inferioare aproape fiecare oraș are o echipă feminină. Prima ligă e televizată, fetele sunt încurajate să practice fotbal. Fotbalistele sunt mediatizate, Atletico Madrid și Barcelona evoluează în Champions League”, spune Andrada.

După trei ani de activitate în Spania, au venit primele recompense: Segunda Division B, prima ligă feminină și lista FIFA.

”În 2018, am promovat în Liga II B masculin – nu visam așa ceva niciodată, să ating fotbalul profesionist din Spania! Dar, cel mai emoționant moment a fost atunci când comisia de arbitri m-a propus pentru lista FIFA, în 2018. Acel an a fost cel mai fain an din punct de vedere al arbitrajului! A fost anul în care am primit ecusonul FIFA, este visul oricărui arbitru!”, mai spune Andrada Aloman.

Ea mărturisește că nu există nicio rețetă aparte pentru traseul ei rapid și eficient.

”Nu este un secret special. Cum am spus, a fost mult de muncă, a trebuit să susțin acele examene solicitante. M-a ajutat mult faptul că știam engleza. A fost la mijloc și ambiția mare de a arăta că pot reuși într-o țară străină. Am avut și noroc fiindcă am fost susținută de la început, nu a fost nicio problemă că veneam din România. Din contră, m-au încurajat toți. Până la urmă, arbitrajul e același, indiferent dacă ești în Spania, Germania sau România. Vreau să spun că eu am făcut școala de arbitraj în Alba Iulia, apoi am lucrat în Timișoara. Spun asta deoarece pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor care m-au ajutat cât timp eram acasă. Dacă rămâneam în țară, nu știu ce s-ar fi întâmplat. Înainte de a ajunge în 2015 în Spania, locuiam în Timișoara. Arbitram în Liga a 3-a, lucram la o sală de fitness. Poate acum aș fi făcut același lucru, nu știu”, spune Andrada.

Odată cu aceste realizări profesionale, au venit și meciurile cu greutate, dintre care două sunt de neuitat.

”Mereu am spus că fiecare meci e important. Mai ales următorul: când îmi vine mail-ul cu proxima delegare, îmi zic că vine cel mai important joc. Sunt însă și evenimente speciale. În primul rând, a fost returul unui play-off din 2019, de promovare în Liga a 2-a, între Atletico Baleares și Mirandes. Știm că fiecare play-off e desebit, dar acela a fost unul memorabil, având în vedere miza. De asemenea, îmi amintesc cu drag de meciul de calificare pentru Mondiale dintre Olanda și Slovacia, la fete, pe stadionul lui Heeernveen, în fața a 23.000 de persoane. Olanda a marcat în minutul 90, iar tot stadionul era în picioare! Pe lângă asta, mă bucură faptul că pot să văd cât mai multe locuri. Pe săptămână, am cam două meciuri la Liga 1 la fete, respectiv două partide la Segunda Division B la masculin pe lună. Am avut astfel șansa, călătorind aproape în fiecare weekend, să vizitez orașele din Spania, insulele de-aici. Este o experiență foarte faină!”.

Ce reprezintă arbitrajul în Spania, din punct de vedere financiar:

”Răsplata finanicară pentru arbitrii din prima ligă este substanțială. Eu trebuie însă să mai lucrez și pe lângă activitatea din fotbal. Lucrez într-o sală de fitness. Chiriile sunt foarte mari aici, viața în Madrid e foarte scumpă. Nu pot să mă bazez doar pe arbitraj, dar dacă voi ajunge în prima divizie, mă voi dedica doar acestei meserii. Dar, cine știe, poate va veni și ziua respectivă!”, spune Andrada Aloman.

Cum a fost afectată de pandemia de coronavirus:

Andrada locuiește în zona cea mai afectată, cea a capitalei Madrid. Pentru un om din sport, măsurile de izolare au fost mult mai dure decât în România. Singura legătură cu arbitrajul a fost constituită de ședințele online cu comisia de arbitraj, pe teme de specialitate.

”Din 14 martie, am fost izolați. În Madrid, situația a fost foarte gravă, au fost mult decese. Nu puteam să ieșim din case. Eu, obișnuită să călăoresc în fiecare săptămână… Vă dați seama, dintr-o dată, să nu poți ieși din locuință.. La început a fost greu, apoi a trebuit să ne adaptăm. Am început să mă antrenez în casă. Nu aveam nicio bandă, nicio bicicletă, dar am făcut antrenamente individuale pentru a nu ieși din formă. Așa am stat șapte săptămâni. Ieșeam doar după alimente sau la farmacie. Din 2 mai însă, avem voie să facem mișcare doar dimineața, între 6 și 10, respectiv seara între 20 și 23. În final, pentru mine a fost incredibil că am putut ieși la alergat. După atâta vreme, credeam că nu voi ști nici să merg! A trebuit să ne adaptăm fiindcă situația era foarte grea, după cum arăta la tv, spitalele erau pline. În fiecare zi, apăreau tot mai mulți contagiați. Acum, putem ieși doar cu restricții. Fotbalul profesionist se va relua, am înțeles, la jumătatea lunii iunie. Dar, din ce știm, toate jocurile vor fi fără spectatori în acest an…”, povestește Andrada Aloman.

Sfaturi pentru cei care vor să înceapă cariera de arbitru central sau asistent:

”Tuturor tinerilor le-aș spune să încerce arbitrajul, această lume este foarte frumoasă. Te învață disciplina, punctualitatea, responsabilitatea, lucrul în echipă… Arbitrajul îți aduce prieteni pe toată viața. Poți călători, vedea lumea. Îi incurajez pe toți tinerii să încerce. Nu mai ieși din această lume, odată intrat în arbitraj”, a declarat tânăra româncă.

Sursa: wesport.ro