Românii care se întorc acasă din Europa în aceste zile, în care epidemia de coronavirus este în plină evoluție, spun că drumul este o adevărată aventură, începând de la locul de plecare, din străinătate și până ajung în România unde trec prin situații tensionate imediat după ce ajung la frontieră, dar și pe drumul spre localitățile lor.

El a surprins în imagini și un scandal iscat între autorități și mai multe persoane care călătoreau în autocare și mașini personale, după ce acestea au fost oprite într-o parcare de pe autostrada A1, în județul Alba, filmul având sute de mii de vizualizării și foarte multe comentarii.

Iată ”jurnalul de călătorie” al unui român întors din Elveția, care a postat joi detalii despre drumul făcut.

”Pe 9 martie eram într-o vizită prin Elveția.

Caut un bilet de avion să mă întorc acasă, dar au explodat pur și simplu prețurile.

Găsesc o variantă cu un autobuz, din Innsbruck direct către București.

Pe data de 10 martie la ora 14 iau autobuzul din Scuol, schimb la Martina Confin sau ceva de genul, ajung în Landeck de unde iau trenul până la Innsbruck.

Caut stația Flixbus care era la 500 de metri. Bineinteles că greșesc direcția și pe o ploaie rece mă întorc la indicațiile unui puști austriac foarte amabil, ajung în stație pe la 19 și un sfert.

Mai așteptau vreo 15 persoane, în 10 minute trebuia să apară autocarul.

Apare, ne apropiem să întrebăm:

– București?

Șoferul răspunde răstit:

– Nein, nein, next.

Ok, mai așteptăm în ploaie încă o oră și într-un final vine autobuzul, ne îmbarcăm, înghețați de frig, pornim la drum.

Începe aventura, nenea cu vioara care a avut „concert” pe străzile Parisului, o „doamnă” care venea din Elveția și a trebuit să îi ascultăm toată povestea ei de viață plină de modestie, cum că vorbește 3 limbi străine, e măritată cu un elvețian, că la 22 de ani câștiga cât tot autocarul la un loc, etc;

(…) Ne oprim înainte de Ungaria, cică să nu mai oprească până la vamă. Coborâm, iau o apă, urc înapoi, după urcă un cuplu care țipa:

-Ne-au luat banii!

Șoferul închide ușa repede, pleacă și îi ceartă că nu au fost atenți.

Nu a fost alba-neagra ci 5 tipi care efectiv au luat banii cu japca, „doar” 850 de euro.

Într-un final, ajungem la vamă.

Ni se iau buletinele, așteptăm vreo 6 ore în autocar, după care suntem invitați să coborâm și să așteptăm în fața unui cort.

Vine un polițist nervos care strigă:

– Mergeți, bă, în autocar și veniți câte trei.

Ne urcam repede în autocar.

Iese alt polițist:

– Coborâți, bă, toți și așteptați.

Coborâm.

Bineînțeles că vine iar polițistul nervos care țipă:

– Ce v-am zis eu?

Urcăm iar și tot așa de vreo 2 ori.

Intrăm într-un final în cort, unde ne așteptau 2 doctori cu niște formulare de completat, date generale și de unde venim etc.

Din 36 de persoane, 5 veneau din nordul Italiei. Cu toate că aveau acte de la medic din Italia că nu au nimic, dna doctor spune că trebuie să intrăm în carantină.

Acum începe adevărata aventură.

Mai așteptăm câteva ore în vamă să se organizeze poliția.

Trec 8 ore în vamă, nu aveai de unde să cumperi o apă, oamenii încep scandalul.

Oameni cu copii mici care plângeau de foame.

Bătăi cu jandarmii.

Într-un final ne pornim către București într-o coloană de 2 autocare și vreo 15 autoturisme, inițial înspre Arad, după care s-au răzgândit și ne-au trimis către Timișoara.

Ajunși acolo ne oprim pe un fel de bandă de urgență și suntem invitați să ne facem nevoile în câmp.

Se plânge lumea de sete, foame, poliția dă din umeri.

Stăm o oră în câmp după care plecăm mai departe, tot așa prin Deva, Sebeș, unde scăpăm de violonist și de „culta”. Reușim să ne luăm un corn, niște stix-uri și o apă la o benzinărie de unde am fost serviți printr-un gemuleț.

Ajungem la Sibiu dimineața pe la 6-7, lumea chiar nu mai putea.

Șoferii din mașinile private urlă că au copii, nu au motorină, rovinietă, conduc de 48 de ore fără oprire; li se răspunde sec de un jandarm:

– Bă, de ce nu ai rămas în țara de unde vii? Nu mai comenta ca iți dau cu „sprei”.

Mă apucă un sentiment de mâhnire, de deznădejde văzând atâta ignoranță și lipsă de umanitate.

Ajungem în Brașov, suntem urcați în alt autocar, ne oprim în Bușteni și rugăm un polițist să ne cumpere ceva de mâncare și o apă, îi dăm bani și ne ajută, fapt pt care țin să âi mulțumesc.

Nu mâncasem de 26 de ore.

Nu credeam că o să mănânc cu atâta poftă un sandvici cu parizer și muștar.

Ne-a luat o sticla de apa la 5 litri și să ne descurcam de pahare.

Plecâm spre Ploiești, pe la ora 10.00. Nu știm când vom ajunge (n.r. în București).

Cel mai trist e că autoritățile nu știu nimic. Cică primesc directive de sus.

Ăla care se ocupă de toata situația asta ar putea măcar să își dea demisia de onoare, deși mă îndoiesc că ar avea așa ceva.

Oricum îi va fi greu cu „tonele” de blesteme pe care le-a primit.

Precizez că nu a comentat nimeni faptul de a intra în carantină”, a scris tânărul pe pagina sa de Facebook.

Sursa: Facebook Mihai Ciucluc