Pentru a obţine această imagine, puternicul telescop spaţial Hubble, aparţinând NASA, a fost orientat spre galaxia NGC 3749.

Atunci când astronomii explorează părţile constitutive ale unei galaxii de undeva din Univers, apelează la diferite tehnici şi instrumente. Una dintre acestea este să descompună lumina receptată de la galaxie şi să-i analizeze proprietăţile. Acest lucru se obţine în mod similar acţiunii unei prisme care descompune spectrul lumii albe în funcţie de lungimile de undă.

Prin căutarea semnalelor specifice emisiilor anumitor elemente din spectrul de lumină al unei galaxii – aşa numitele linii de emisie – sau a semnalelor rezultate din absorbţia produsă de alte elemente – linii de absorbţie – astronomii pot începe munca de detectiv de a deduce ce se întâmplă în interiorul respectivei galaxii.

Astfel, dacă spectrul unei galaxii prezintă multiple linii de absorbţie şi doar câteva linii de emisie, acest lucru sugerează că este vorba de o galaxie în care nu mai există mult material pentru aprinderea de noi stele, iar stelele existente sunt preponderent bătrâne. Invers, dacă liniile de emisie sunt majoritare, înseamnă că în galaxie sunt multiple regiuni în care se aprind noi stele.

Această tehnică, denumită spectroscopie, ne poate spune mai multe lucruri despre tipul galaxiei şi compoziţia sa, despre densitatea şi temperatura gazelor cosmice din diferite regiuni ale sale, despre rata de formare a noi stele şi chiar şi despre cât de masivă este gaura neagră din centrul respectivei galaxii.

Galaxia din imagine, NGC 3749, prezintă numeroase astfel de linii de emisie. Ea se află la peste 135 de milioane de ani lumină distanţă şi are o luminozitate moderată. Această galaxie a fost folosită drept „control” în numeroase studii despre alte galaxii foarte active şi foarte luminoase.AGERPRES

Sursa foto: nasa.gov