În România, una din opt mame la prima naştere este adolescentă, iar în restul Uniunii Europene doar una din 28 de mame la prima naştere are sub 20 de ani, potrivit raportului ”Child Rights Now!” România, ce a fost prezentat miercuri.

Raportul face parte din iniţiativa globală „Child Rights Now!”, care are ca scop evidenţierea progresului înregistrat privind drepturile copiilor din lumea întreagă la 30 de ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei ONU privind Drepturile Copilului.

Raportul pentru România a fost pregătit de organizaţiile membre ale iniţiativei globale din România: Fundaţia Terre des hommes – Elveţia, Salvaţi Copiii România, SOS Satele Copiilor România şi World Vision România.

„Fetele care devin mame la vârsta adolescenţei au o probabilitate mai mică să îşi continue şcoala şi şanse mai mari să rămână sărace. Sarcinile timpurii sunt de asemenea asociate cu complicaţii de natură medicală, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. (…) Din totalul bebeluşilor născuţi de mame cu vârsta între 10 şi 14 ani din toată Uniunea Europeană, 37% sunt născuţi de mame din România, deşi, dacă nu am ţine cont de vârsta mamei, doar 4% dintre bebeluşii din UE se nasc anual în România”, se arată în raport.

Potrivit acestuia, în 2017, un sfert din fetele însărcinate cu vârste între 15 şi 19 ani au ales să întrerupă sarcina. Atât numărul sarcinilor timpurii, cât şi cel al întreruperilor de sarcină au scăzut faţă de anii 1990, când cifrele erau de zece ori mai mari decât în 2017.

„În România, unul din fiecare 140 de nou-născuţi nu va ajunge să împlinească vârsta de un an. Rata mortalităţii infantile este dublă faţă de media din Uniunea Europeană, unde rata deceselor în primul an este de doar 1 la fiecare 270 de bebeluşi. Doar în 2017, 1.634 de copii din România au murit înainte să împlinească 5 ani, din care 1.358 aveau mai puţin de 1 an. (…) În 2015, România a înregistrat 7,6 decese la 1.000 de naşteri, (rată – n.r.) mai mare decât a întregului continent european”, prevede raportul.

Conform acestuia, se estimează că 250.000 de copii „au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate”. Unu din trei copii are ambii părinţi plecaţi.

Potrivit raportului, în ultimii 28 de ani au fost făcute „progrese semnificative” atât în privinţa reducerii numărului total de copii aflaţi în plasament, cât şi în ceea ce priveşte tranziţia de la îngrijirea copiilor în instituţii de mari dimensiuni la forme mai potrivite de îngrijire. Cu toate acestea, în continuare în 2018 un număr de 17.718 de copii se aflau în servicii de tip rezidenţial, dintre care 6.632 în centre de mari dimensiuni. Abandonul copiilor este în continuare „o problemă de actualitate”.

Raportul cuprinde o serie de recomandări, printre care se numără: programe ce vizează cauzele abandonului şcolar şi a performanţei scăzute din educaţie, dotarea materială a şcolilor şi formare adecvată a profesorilor pentru integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcolile de masă, educaţie parentală.

„Îmbunătăţirea îngrijirii prenatale este în special necesară în zonele rurale, în comunităţile dezavantajate şi pentru mamele foarte tinere. (…) Pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educaţie şi sănătate este nevoie de eforturi suplimentare în comunităţile izolate şi cu populaţie de etnie romă. Programele pilot, precum introducerea mediatorilor sanitari romi, au demonstrat că pot fi obţinute rezultate foarte bune în comunităţile dezavantajate prin furnizarea de servicii integrate la nivel local. Mediatorii şcolari sunt, de asemenea, necesari pentru a conecta copiii dezavantajaţi cu şcoli, servicii disponibile şi alte familii din comunitate”, se mai precizează în raport. AGERPRES