Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, luni, definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19), precizând semnele şi simptomele pentru infectarea cu SARS-CoV-2, dar şi ce înseamnă caz posibil, caz probabil, caz confirmat.

Potrivit INSP, caz posibil înseamnă orice persoană care întruneşte criteriile clinice.

Caz probabil este orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic.

Caz confirmat înseamnă orice persoană care întruneşte criteriile de laborator.

Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.

Contactul direct este definit ca: persoana care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă); persoana care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 metri şi cu o durată de minimum 15 minute; persoana care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sala de şedinţe, sala de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 metri; persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie.

Potrivit INSP, orice persoană care a purtat mască/echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică nu este considerată contact direct.

Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM):

* Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM) în funcţie de sursa SARS-CoV-2 asociată asistenţei medicale versus transmisă comunitar.

* Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecţii asociate asistenţei medicale trebuie să ţină cont de perioadele de incubaţie cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalenţa COVID-19 în instituţie/secţie, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum şi orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecţiei.

În acest sens, pot fi întâlnite următoarele situaţii:

* Caz COVID-19 internat, cu sursa în comunitate:

- Simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere;
- Debutul simptomelor în zilele 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere în comunitate.

* Caz COVID-19 internat, cu sursa nedeterminată:

- Debutul simptomelor în ziua 3-7 după admitere, cu informaţii insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie.

* Caz COVID-19 internat, cu sursa probabilă în spital:
- Debutul simptomelor începând cu a 8-a - a14-a zi de la internare;
- Debutul simptomelor în ziua 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicală acordată.

* Caz COVID-19 internat în spital, cu sursa în spital:

- Debutul simptomelor în ziua 14 după internare.

"Aceste definiţii nu se pot aplica în situaţia COVID-19 la personalul medico-sanitar. Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaşte aceleaşi categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenţei medicale acordate în unitatea sanitară, respectiv în comunitate", precizează INSP.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19

* Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boala şi momentul decesului.

* Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19.

* COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces, afirmă sursa citată. AGERPRES