Copiii se confruntă uneori cu probleme de vorbire, sau cu alte tipuri de tulburări. Părinții se sperie, sau, din contră, ignoră problem. Alba24 a discutat cu un specialist din Alba Iulia despre problemele care apar, despre cum ne putem da seama de timpuriu de ele și, mai ales despre soluții. 

Carmen Sicoe (Pauleti) și-a descoperit pasiunea în timpul facultății, lucrând ”alături de un om minunat”, care i-a deschis drumurile către ceea ce înseamnă logopedia. De atunci sunt aproape șapte ani de când vede ”în fiecare zi, zâmbetele copiilor”. Între timp, a urmat și un master în Terapia Limbajului si Audiologie Educațională.

”Pot doar să spun că e dificil, e dificil să vezi grijile pe fețele părinților și frustrările copiilor, dar e foarte plăcut să simți bucuria lor în momentul în care reușesc. O părticică din toate acestea se întâmplă în fiecare zi în cadrul cabinetului meu” spune Carmen.

Aceasta face voluntariat în timpul liber, în cadrul Centrului Local ”Axente Sever” din Alba Iulia, dar se implică de asemenea și în comunitate, oferind, în cadrul unui proiect propriu, consultații și evaluări gratuite.

”Am pornit de câțiva ani încoace un proiect foarte drag mie și anume Oferă-i copilului tău șansa de a vorbi corect! în cadrul căruia, timp de o săptămână, oricine calcă pragul cabinetului meu, beneficiază de evaluare logopedică gratuită. Proiectul capătă proporții de la an la an și asta nu poate decât să mă bucure pentru că există conștientizare în rândul părinților vis-a-vis de limbajul copiilor. Tot în sferă dezvoltării copiilor, lucrez în prezent la un format de grup suport pentru mămici, unde acestea să primească răspuns la toate întrebările legate de sarcină și copil în cadrul unor workshopuri facilitate de diverși specialiști” adaugă Carmen Sicoe, într-o scurtă discuție de prezentare.

Reporter: Care sunt cele mai comune probleme de vorbire care apar la copii?

Carmen Sicoe: Cele mai comune probleme de limbaj pe care le-am întâlnit sunt dislaliile și tulburările de ritm. Dislaliile sunt tulburări de pronunție și care constau în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete. Mai pe scurt, sunt acei copii „sasaiti” sau „raraiti” sau aceia care înlocuiesc anumite sunete cu altele, spre exemplu spun „caca” în loc de „tata”.

R.: Când trebuie să își pună întrebări părinții?

C.S.: Ni se spune că trebuie să comunicăm cu copilul încă din momentul sarcinii, că mai apoi, să continuăm să comunicăm cât putem de mult cu el. Comunicarea părintelui reprezintă cea mai importantă parte din dezvoltarea limbajului unui copil. Tot părintele este cel care observă primul deficiențele în comunicarea copilului.

Și astea sunt, fie în fază de lalaltie, atunci când bebelușul gângurește sunete, fie pe măsură ce crește, iar limbajul nu este coerent. Până la vârstă de 2 ani, copilul, neavând alte deficiente, ar trebui să aibe în vocabular undeva între 10 și 20 de cuvinte, incluzând nume (mamă, tată), adjective (rece, frumos,etc) și verbe (mănâncă,etc).

Spre sfârșitul celor doi ani, copilul are deja un vocabular de 50 până la 100 de cuvinte, folosește propoziții scurte, cu două sau trei cuvinte și pronume personale. În jurul vârstei de 4 ani, copilul pune întrebări și este capabil să folosească propoziții din 3 până la 6 cuvinte.

În momentul în care în jurul vârstei de 2-3 ani micuțul repetă întrebările în loc să răspundă la ele, este un motiv de îngrijorare, iar părinții ar trebui să vorbească cu un specialist.

Acest comportament poate fi un semn timpuriu al unei întârzieri în dezvoltarea socială sau a limbajului. De asemenea, în jurul vârstei de 3-4 ani este posibil să vorbească bâlbâit sau stâlcit. Acest lucru se poate să fie cauza dorinței lui de a comunică multe de-odată și este perfect normal. Dacă, totuși, continuă să vorbească în acest fel timp îndelungat (peste 6 luni), este cazul consultării unui logoped.

R.: Până la ce vârstă sunt cel mai ușor de corectat?

C.S.: Vârsta optimă la care se pot corecta foarte ușor este 4-5 ani. Dar asta depinde bineînțeles și de afecțiune și de copil. Am întâmpinat cazuri de bâlbism („bâlbâială”) la copii de 10-11 ani, cu care am lucrat fără probleme, în ciuda vârstei.

R: Cum e situația în Alba, din câte știi? Există ceva la nivel național?

C.S.: Din păcate nu. Nu există nici o statistică la nivel local sau la nivel național. Ce pot și știu să îți spun este că există logopezi la nivel de școli, puțini, dar există și există dorință de formare în acest sens.

R.: Am o întrebare care vine mai degrabă dintr-o curiozitate. De ce au cabinetele de logopedie o oglindă mare?

C.S.: Oglinda nu este neapărat mare, dar e de preferat să existe. Se folosește cam pe tot parcursul terapiei logopedice și este foarte utilă atunci când ne dorim ca micuțul să prindă modelul emiterii unui sunte sau anumite mișcări pe care specialistul le face. Ideal ar fi să existe o oglindă formată din trei părți pentru ca mișcările să fie văzute din toate unghiurile.

R.: Care sunt exercițiile de bază pentru problemele de vorbire?

C.S.: Nu le-aș chiar numi exerciții de bază, ci mai degrabă exerciții recomandate a fi făcute împreună cu micuții, pentru a preveni tulburările de limbaj. Aș aminti aici toate onomatopeele care îți trec prin minte, de la cum fac animalele „ham-ham”, „bzzz-bzzz”, la sunete produse de telefon „trrrrrr”, de tren „ciu-ciu”, de vânt „vjjj-vjjj”; în principiu, orice sunet auzim pe lângă noi este o oportunitate de a dezvolta limbajul copilului.

R.: Părintele trebuie să fie prezent la ședință sau nu?

C.S: Există situații în care copilul este dependent de părinte. Dar acestea sunt situații foarte rare, mai ales în cabinetele private. Majoritatea ședințelor de terapie se desfășoară doar copil și terapeut. Este situația optimă, mai ales că atenția micuțului este des distrasă de tot felul de obiecte sau acțiuni, iar prezența unuia dintre părinți ar accentua această pierdere a atenției. Încă un motiv pentru care eu sfătuiesc părinții să părăsească cabinetul este acela că , fără intenție, dacă copilul greșește sau nu răspunde „corect”, părintele intervine „Mami, știi că soarele e galben...”, intervenții ce inhibă reacțiile ulterioare ale copilului.

R.: Câte ore pe săptămână trebuie să lucreze acasă și la logoped?

C.S.: Este o întrebare pe care o primesc foarte des în cabinet. Depinde foarte mult de relația terapeutului cu copilul, de motivația copilului, de implicarea părinților în terapie. Am avut cazuri care s-au rezolvat în câteva săptămâni cu câte o ședință pe săptămâna sau cazuri de ani de zile cu câte 2, 3 ședințe pe săptămâna. Este foarte indicat să se implice și părinții în terapia logopedică. Astfel, terapeutul recomandă anumite exerciții de făcut până la următoarea ședința, însă sunt exerciții pe care le putem face cu copilul în diverse activități și nu stând la birou pe sistemul „temă”.