Inventatorul proiectului de la Roșia Montană, Frank Timiș, este implicat într-un nou scandal internațional de corupție la înalt nivel. Potrivit ziarului Alba24.ro, Frank Timiș este acuzat într-o investigație a BBC că l-a mituit pe fratele președintelui din Senegal pentru a-și păstra două mari concesiuni de gaz, pe care le-a vândut ulterior către British Petroleum.

Jurnaliștii de la BBC spun că Frank Timiș l-ar fi angajat cu 25 de mii de dolari pe lună pe fatele președintelui din Senegal, la una din companiile sale. Înn schimb,  președintele ar fi acceptat să-și păstreze concesiune câștigate în mandatul predecesorului său. O sumă mică dată șpagă, o gaură enormă în bugetul țării.

BBC susține că British Petroleum a cumpărat afacerea lui Timiș în 2017 cu 250 de milioane de dolari, însă documentele obținute de ziariștii britanici arată că BP ar urma să plătească companiei lui Timis în următorii 40 de ani redevențe cu o valoare cuprinsă între 9 și 12 miliarde de dolari. Astfel, Timiș va încasa aceste sume enorme din redevențe, bani care altfel ar fi putut reveni țării din Africa.

G4Media a urmărit subiectul și a realizat traducerea anchetei BBC. Pe scurt, jurnaliștii spun că omul de afaceri român Frank Timiș ”a fost implicat într-o serie de afaceri controversate în domeniul mineritului în Africa. Compania sa a fost confruntată cu numeroase acuzații, de la coruperea unor politicieni la împușcarea unor mineri.”

Philip Caldwel a condus afacerile unui offshore pentru Frank Timiș, dar a decis să vorbească fiind îngrijorat de modul în care Timiș face afaceri.

Caldwel: Acesta este Frank Timiș cu președintele din Sierra Leone și cu președintele din Burkina Faso. (…) Îi place să se autointituleze nașul afacerilor din Africa de Vest.

Potrivit BBC, în 2012, Frank Timiș a înființat o companie numită Petro Tim. A primit dreptul de explorare pentru două mari concesiuni de petrol și gaz de pe coasta Senegalului deși nu avea un istoric în domeniu.

Conținutul anchetei BBC:

Abdoul Mbaye, fostul premier din Senegal: Societatea Petro Tim care a fost selectată în final nu ar fi trebuit să beneficieze de aceste permise deoarece compania nu avea nici o experiență în domeniu. Petro Tim nu avea un istoric și nici expertiză dovedită în domeniu petrolier.

Philip Caldwel: Este suprizător, în timp ce companii britanice de o mărime considerabilă nu au fost capabile să câștige aceste concesiuni și Petro Tim a câștigat aceste concesiuni mari.

BBC: La câteva săptămâni după ce afacerea a fost semnată, Senegalul a ales un nou președinte. Macky Sall a promis că va lupta împotriva corupției.

A ordonat rapid o investigarea afacerii Frank Timiș. S-a ajuns la concluzia că Petro Tim ar trebui să piardă concesiunile. Dar noul președinte i-a permis lui Timiș să păstreze totuși cele două concesiuni.

Acest lucru a condus la demonstrații în Senegal din cauza afacerii Tim (nr în octombrie 2016). Protestatarii au susținut că familia președintelui a fost plătită prin intermediul unei companii intitulate Timis Corporation.

Protestatar: Există o companie numită Timis Corporation, care ia 30% din gazul nostru, dar nimeni nu știe cine sunt. Vrem să știm cine sunt acționarii Timis Corporation și ce au făcut acești oameni să merite 30% din gazul nostru?

BBC: Afacerea a arătat suspect, pentru că Frank Timiș i-a oferit un job fratelui președintelui, Aliou Sall, deși acesta nu avea experiență în afacerile din domeniul energiei.

Rep: De ce credeți că Frank Timiș l-a angajat pe Aliou Sal?

Abdoul Mbaye, fostul premier din Senegal: Foarte simplu. Pentru că era fratele președintelui Macky Sall. Este o problemă foarte serioasă pentru că este un evident conflict de interese. Președintele a semnat decretul care i-a permis să continue contractul iar fratele său lucrează la compania care beneficiază de acest contract. E o problemă foarte serioasă.

BBC: Am obținut documentele care relevă detaliile contractului lui Aliou Sall. Contractul arată că fratele președintelui primea 25.000 de dolari pe lună timp de cinci ani. Asta înseamnă 1,5 milioane de dolari.

Lui Aliou Sall i s-au promis de asemenea acțiuni în valoare de 3 milioane de dolari la companiile lui Timiș.

Am arătat contractul unui expert în probleme de corupție.

Jeremy Carver, avocat: Plata lunară a celor 25.000 de dolari pentru consultanță, cam surprizător pentru cineva care nu a avut nici o experiență anterioară în domeniu. Explicația pentru asta pare să fie faptul că fratele său, președintele, a confirmat concesiunile.

Rep: Este aceste un aranjament suspect?

Jermey Carver: Găsesc plățile ca fiind suspecte. Legăturile dintre cei doi sunt clare în opinia mea.

Aliou Sall respinge acuzațiile de corupție. Avocații săi spun că plățile sunt ”în acord cu alte poziții similare din industrie”.

Acesta spune că nu a primit niciodată acțiuni și că ”s-a implicat pentru expertiza sa, nu pentru că se întâmplă să fie fratele președintelui Sall”. Avocații au mai spus că acesta ”nu a participat la nici o întâlnire cu președintele Sall pe tema afacerii”.

BBC: În 2016, s-a descoperit gaz în aceste concesiuni iar compania British Petroleum (BP) a acceptat să comperea afacerea lui Frank Timis.

BP a achiziționat acțiunile lui Frank Timis în aceste concesiuni pentru 250 de milioane de dolari. Dar acesta reprezintă doar începutul.

Adevărații bani vin din redevențe.

BBC susține că a obținut detalii din contract privind redevențele. Este descris ca fiind ”cel mai generos din industrie”.

În următorii 40 de ani, British Petroleum va plăti către Timis Corporation între 9 și 12 miliarde. Aceste cifre nu au mai fost făcute publice.

Mamadou Lamine, reprezentant al opoziției în Parlament: 9 miliarde? Este adevărat? Sunt șocat. Sunt foarte dezamăgit că liderii noștri pot accepta astfel de înțelegeri. Nu există nici un motiv că atâția bani să fie dați lui Frank Timiș. Este inacceptabil. Este revoltător.

BBC: British Petroleum susține că investiția sa va aduce ”beneficii substanțiale” statului Senegal și că ”s-a realizat pe baza unor acțiuni extinse de due diligence, în ce privește respectarea normelor etice și anti-corupție. BP respinge orice acuzații că ar fi acționat nepotrivit

BBC susține însă că documentele obținute arată că BP știa despre plățile suspecte către fratele președintelui și că a continuat afacerea.

Daniel Balint Kurti, martor: Nu poate fi justificat faptul că o companie ca BP răsplătește pe cineva ca Frank Timiș, mai ales că BP realmente nu poate garanta că nu au existat acte de mită în obținerea concesiunilor.

Directorul executiv al BP, Bob Dudley, nu a răspuns întrebărilor BBC.

Avocații lui Frank Timiș susțin că acesta nu a fondat și că nu controlează Petro Tim. Aceștia susțin că afacerea cu gaz vor aduce Senegalului ”multe miliarde de dolari pe an” și că Timiș ” a investit riscând mult în pionierat” și că ”și-a folosit expertiza pentru a atrage jucători mari din industia de gaz și petrol”.

BBC: Am descoperit însă o plată care arată ca o mită. Acesta este un email trimis către trustul offshore a lui Frank Timiș. În email se arată că trebuie plătite taxe către guvernul senegalez și că Frank Timiș ar dori 250.000 de dolari pentru a le acoperi. Documentele obținute de noi arată însă că banii nu au ajuns la guvernul senegalez, ci la o companie privată. Și am descoperit că această companie ese deținută de Aliou Sall.

Un alt sfert de milion de dolari au fost plătiți în secret către fratele președintelui.

Avocat: Ok, avem o companie care aparține, fără îndoială, lui Aliou Sall. El pare să fie beneficiarul transferului unui sfert de milion de dolari, ceea ce este ciudat pentru că este descris ca fiind o taxă. Or el este, din câte cunosc, un particular, deși fratele său este acum președintele Senegalului. Arată ca o mită.

BBC: Avocații lui Frank Timiș neagă că acesta a plătit mită. Aceștia susțin că ”nici un ban nu a fost transferat vreodată din Timis Corparațion către Agritrans Sarl (nr. Firma fratelui președintelui)” și că ce am văzut noi este ” o înregistrare incorectă care a fost ulterior corectată”.

BBC subliniază însă că documentele consultate datează din 2017, la trei ani după plata celor 250 de mii de dolari iar acest lucru nu a fost corectat. Am văzut de asemena conturile companiei, mai susține BBC, care arată că plata suspectă s-a realizat către compania lui Aliou Sall.

Avocat: Cred că sunt suficient de multe semne de întrebare ridicate de documentele pe care le-a văzut pentru a cere o investigație.

BBC: Dovezile obținute arată faptul că locuitorii din Senegal au fost văduviți de miliarde de dolari.

Parlamentar din opoziție: Această afacere nu poate fi acceptată, aici în Senegal. Acești bani ne aparțin.

BBC: Frank Timiș ese cel care va încasa acești bani. Și BP l-a ajutat să pună mâna pe ei.

Frank Timiș și subteranul afacerii Roșia Montană

Roșia Montană a devenit celebră după ce un personaj controversat, cu legături în serviciile secrete româneşti şi străine, pe nume Frank Timiş, a iniţiat, în spatele unui offshore, un proiect de extragere a aurului din mină folosind tehnica separării aurului prin cianură.

Toată povestea a început în 1994, când Ministerul Industriilor a elaborat o listă a proiectelor prioritare pentru cooperare internaţională în industria minieră. Dintre acestea, cel mai important era cel de la Roşia Montană, despre care existau informaţii certe cu privire la concentraţia ridicată de aur care există în acest zăcământ.

Un an mai târziu, în 1995, Consiliul de Administraţie al RAC Deva, transformată între timp în Minvest, a elaborat un caiet de sarcini prin care se prevedea găsirea unui partener străin care să asigure surse de finanţare şi care să primească 49% din afacere, restul de 51% urmând să rămână părţii române. În acel an, compania australiană Gabriel Resources NL, cu sediul în Oxleigh dr. Malaga (Australia de Vest), reprezentată de omul de afaceri Frank Timiş, a transmis autorităţilor române o scrisoare de intenţie prin care propunea tocmai o cooperare pentru prelucrarea minereurilor auro-argintifere în amestec cu steril vechi de la Roşia Montană, Gura Barza – Brad şi Zlatna.

Servicii secrete și o asociere ca în anii 90…

Acordul semnat între cele două părţi la data de 4 septembrie 1995 a avut, însă, cu totul alte elemente decât cele stabilite iniţial de Consiliul de Administraţie al RAC Deva. Prin acest acord, statul român detinea maxim 49% din afacere, iar partenerul străin –compania australiană obscură şi fără nici un fel de experienţă în domeniu – restul de 51%.

La acea dată, Gabriel Resources NL nu a depus nici un fel de documente care să ateste bonitatea firmei, dar, cu toate acestea, afacerea, care era în totală contradicţie cu deciziile anterioare ale Consiliului de Administraţie de la RAC Deva, s-a realizat. Reprezentanţii Regiei au trecut imediat la treabă şi au transmis, fără acordul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, licenţele de exploatare din zonele vizate de proiect către Gabriel Resources NL.

În acest fel, firma din Australia de Vest a reuşit o asociere pe uşa din dos cu statul. Afacerea a fost perfectată cu Frank Timis, un om de afaceri cu un trecut dubios şi cu legături în serviciile secrete (a sponsorizat din postura de proprietar al proiectului de la Roşia Montană, o adunare a şefilor de servicii secrete din Europa Centrală şi de Est, la Snagov).

Ponderea statului român s-a diminuat şi mai mult printr-o serie de acte, semnate de către directorii de la RAC. Astfel, un act adiţional semnat în 1997 cu Frank Timiş de către reprezentanţii companiei de la Deva, fără acordul Consiliului de Administraţie al societăţii, a adus înţelegerea cu Gabriel Resources foarte aproape de ceea ce „australienii” intenţionau încă de la început: statul român poate deţine 20% până la 35% din afacere (dacă aduce aport în natură).

Afacere pierdută felie cu felie

Că Gabriel Resources NL, spre deosebire de statul român, ştia ce face încă de la început, o dovedeşte înscrierea la Bursa de Valori din Vancouver (în data de 25.04.1997) a firmei Gabriel Resources cu sediul în Denver, Colorado. Compania a înaintat un prospect realizat de Goespel Shields & Partners (firma de brokeraj) ce arată că ar deţine 80% dintr-o viitoare exploatare minieră din România, mai precis cea de la Roşia Montană.

Problema este, însă, faptul că societatea mixtă, SC Eurogold Resources SA, formată de RAC Deva (33,8%), Gabriel Resources Ltd. Canada (65%) şi încă câteva societăţi româneşti cu procente insignifiante (Cartel Bau SA Cluj-Napoca, Foricon SA Deva si Comat Trading SA Bistrița), s-a infiinţat în 11.06.1997, cu două luni după înscrierea Gabriel Resources pe bursă.

În noua firmă, partenerul australian s-a metamorfozat în „Gabriel Resources Ltd.„, cu sediul în paradisul fiscal Channel Islands, Marea Britanie, reprezentat prin Frank Timiş şi Gerard Edward Wood. Un ultim act adiţional semnat de directorul general de atunci al RAC Deva a pus capac afacerii în ceea ce priveşte procentul ce îi revenea părţii române.

Ponderea RAC Deva a scăzut de la 33,8% la 19,3%. Decizia s-a luat din nou fără a exista mandate din partea Adunării Generale a Acţionarilor. Miza: 310 tone de aur şi aproximativ 1600 de tone de argint. O parte dintre aceste date s-au regăsit într-un dosar deschis de DNA cu mai mulți ani în urmă, care s-a terminat exact așa cum a început: discret.