Curtea de Apel Timişoara a pronunţat sentinţa finală într-un dosar în care o fostă casieră dintr-un supermarket Kaufland din Arad a solicitat daune morale de 300.000 de lei pentru traumele suferite în urma unui accident de muncă petrecut în 2013. Din suma cerută, a primit în instanță 100.000 de lei, șase ani mai târziu.

Potrivit cererii de chemare în judecată, în seara zilei de 22.11.2013, casiera era la serviciu, lucrând până în jurul orei 21.00 la casa de marcat numărul 8. Pentru că la ora respectivă nu mai erau clienţi, a primit sarcină de la şeful de zi să se ocupe de marfa provenită din returul de la casele de marcat, transportul acesteia cu ajutorul cărucioarelor de cumpărături şi plasarea la rafturile de provenienţă.

În timp ce era pe scară pentru a aranja marfa la raftul cu produse de sezon din cadrul raionului dulciuri, un coleg de la raionul băuturi a lovit scara pe care se afla colega lui cu transpaletul electric, mişcând-o suficient cât femeia să se dezechilibreze şi să cadă de pe scară pe piciorul drept, suferind o fractură de calcaneu.

După şase luni de concediu medical, casiera s-a întors la serviciu. Pentru că durerile nu au lăsat-o, femeia a cerut să îi fie încredinţate doar sarcini care nu necesită statul în picioare. „Cu toate acestea, la o durată de muncă de peste 4 ore, fără a sta întinsă pe o poziţie orizontală, piciorul drept se umfla generând o stare de durere accentuate”, se arată reclamaţia femeii din instanţă.

Femeia a mai arătat că în perioada de refacere a consultat mai mulţi medici din ţară şi străinătate, iar unii i-au spus că e nevoie de o perioadă lungă de refacere, iar alţii nu i-au dat nicio şansă de revenire.

În decembrie 2016, casiera a fost supusă unei noi intervenţii chirurgicale. Pentru că durerile persistau, în 2017, femeia a deschis proces, cerând instanţei să oblige Kaufland la plata unor daune morale de 300.000 de lei.

Femeia a arătat că „prin fracturarea calcaneului şi aplatizarea piciorului, generând dureri ireversibile este evident i s-au alterat condiţiile de viaţă, că nu mai are posibilitatea de a contribui la bunăstarea familiei sale, în acelaşi mod, că i s-a alterat şi imaginea de sine, precum şi că posibilitatea de a participa din plin la viaţa socială s-a diminuat, spre exemplu.: neputând purta încălţăminte pe toc sau exercita sporturi de agrement: ski, drumeţii montane, ce necesită o intensă utilizare a piciorului”.

Sursă: Adevarul.ro, Alba24.ro