În apropierea gării CFR din Vințu de Jos sunt îngropate mai multe victime nevinovate din perioada regimului comunist. Rămăşiţele umane reprezentante de 27 de schelete au fost descoperite întâmplător în anul 1991. Au trecut 27 de ani de atunci, fără ca autorităţile să cerceteze zona respectivă. Întâi a fost vorba despre lipsă de interes, apoi despre lipsa banilor.

Trupurile neînsuflețite descoperite aparțin unor deținuți politici care au muncit în lagărul de muncă înfiinţat de regimul comunist în anul 1950 în zona respectivă. Deţinuţii erau folosiţi la muncă forţată la calea ferată Vinţu de Jos - Petreşti, dar şi la un tronson din drumul naţional Orăştie - Sebeş.

Lagărul de muncă a funcţionat în perioada 1950 - 1955 şi a fost destinat unor deţinuţi închişi la Penitenciarul Aiud. Osemintele au fost descoperite întâmplător în anul 1991 de către un locuitor din Sebeş, căruia i-a fost retrocedat terenul, şi care a săpat pe locul gropii comune fundaţia pentru o casă.

Acesta a anunţat autorităţile, care, la acea dată, au decis foarte rapid să astupe groapa pentru ca descoperirea să nu fie mediatizată. Influenţele regimului comunist erau încă foarte puternice în anul 1991, astfel atrocităţile săvârşite în Epoca de Aur trebuiau să rămână îngropate.

Persoana din Sebeş care a primit pământul în zona respectivă a trebuit să renunţe la proprietate, aceasta primind pământ în altă parte. De atunci şi până în prezent, peste cazul celor 27 de rămăşiţe umane găsite în pământ s-a aşternut tăcerea.

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a încercat la un moment dat să demareze o cerectare în teren, în urmă cu şapte ani, dar până la urmă demersul nu s-a mai finalizat.

”Lagărul a fost făcut pentru a se construi calea ferată de la Vinţu de Jos la Petresti şi depozitul militar de la Petrești. Dintre acei deţinuţi care şi-au ispăşit pedeapsă acolo vreme de 5 ani, unii au fost executaţi. Rămăşiţele unora dintre ei au fost descoperite întâmplător în 1991, când au fost scoase din pământ 27 de schelete. Un proprietar care locuia în Sebeş a primit pământul înapoi şi a vrut să facă o casă pentru fiul lui. Când au săpat fundaţia pentru casă au găsit aceste oseminte. A venit imediat procuratura, lucrarea a fost oprită şi totul s-a muşamalizat. Respectivul proprietar a primit pământ pe alt amplasament în zonă Vinţului”, a afirmat, la momentul respectiv, Gheorghe Petrov, arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Inspirat de modelul socialismului sovietic promovat de URSS, regimul comunist a înfiinţat unităţile de muncă forţată, după al Doilea Război Mondial.

Prin Decretul nr. 6 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale din 14 ianuarie 1950 s-a ordonat înfiinţarea Unităţilor de Muncă cu scopul de a reeduca prin muncă persoanele care, prin originea lor socială, poziţia economică şi trecutul istoric, puteau reprezenta o ”ameninţare” la adresa socialismului românesc.

”În locul numit Durigari, a existat un lagăr de muncă unde lucrau deţinuţi politici pentru a construi un tronson din şoseaua Orăştie – Sebeş şi o porţiune de terasament de cale ferată în zona Vinţişoara. (…) 1991- Fiului bătrânului Iosif, Paul Lazăr, care locuia la Sebeş, căruia i-a fost retrocedat un teren în locul numit Vinţişoara, mărturisea că săpând o fundaţie pentru o casă, a descoperit osemintele a 27 de oameni. Aceste rămăşiţe pământeşti sunt ale victimelor lagărului de muncă înfiinţat de regimul comunist. Ele se aflau la 1,50 m adâncime. Alături de oase, din groapa excavată au mai fost scoase cătuşe nituite şi bocanci putreziţi. Scheletele au fost acoperite cu pământ de către autorităţi îndată ce au fost descoperite. Autorul unui articol consacrat acestui subiect considera că numărul victimelor trebuie să fi fost mult mai mare. De atunci peste acest caz s-a aşternut tăcerea”, consemnează Cristian Florin Bota mărturiile unor localnici în monografia ”Odinioară în Vinţu de Jos”.

Sursă: adevărul.ro

Foto: arhivă