Nicolae Cretanul a fost un pictor activ în țările române către sfârșitul sec. al XVI-lea și începutul celui următor, după cum spune istoricul de artă Marius Porumb. Născut în Insula Creta și format în ambianța unei vestite școli artistice cu legături în Peninsula Italică, și el a urmat calea peregrinării, precum alți confrați pictori, dintre care cel mai faimos, probabil, rămâne Domḗnikos Theotokópoulos (1 octombrie 1541 – 7 aprilie 1614), din generația anterioară, ajuns în Spania și cunoscut acolo drept El Greco.

Ca și acela, Nicolae s-a născut și a trăit prima parte din viață, consumându-și tot acolo și ucenicia, în Regatul Kandiei aflat sub autoritatea politică a Republicii Venețiene, unde a deprins și exersat arta postbizantină. Se prea poate ca, profitând de relația strânsă dintre Creta și Italia, și Nicolae să fi ajuns în vreunul dintre marile centre de pictură peninsulară, familiarizându-se cu tendințele manieriste ale momentului. Din păcate, detaliile legate de cariera lui artistică rămân, deocamdată, necunoscute.

Ceea ce se știe este încă că el a ajuns – în împrejurări necunoscute – unul dintre pictorii de curte ai lui Mihai Viteazul. Wolfgang Bethlen, cronicarul transilvănean, menționează că în noiembrie 1599 „Nicolai Cretensis” a fost cel care a pictat capul tăiat al fostului prncipe transilvan Andrei Báthory. Tabloul a fost trimis la Roma, cu destinația expresă Sfântului Părinte. Papă atunci era Clemențiu al VIII-lea, după numele său de mirean Ippolito Aldobrandini (30 ianuarie 1592 – 3 martie 1605).

În 20 iulie 1600 Nicolae pictorul era răsplătit de primăria orașului Cluj, din porunca principelui valah Mihai, cu 200 de florini, pentru…

Vezi mai mult pe Cluj24.ro