În timp ce tatăl său lupta cu oastea polonă care-l aducea pe pretendentul Simion Movilă ca să îl instaleze domn pe scaunul Țării Românești (și astfel influența polonă să se extindă asupra ambelor state românești extracarpatice, conduse astfel de doi frați buni, Ieremia și Simion), Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazu, fusese trimis ca ostatic în tabăra imperială. Devenit astfel chezaș politic de origine aristocratică, el a fost tratat cum se cuvenea, cu deferența datorată unui fiu de domnitor.

Curând însă el s-a transformat, fără să fi făcut nimic prin sine însuși, din oaspete de rang princiar în… prizonier, membru al familiei unui general perdant. Căci după înfrângerea lui Mihai la Mirăslău, în septembrie 1600, Nicolae Pătrașcu s-a reîntâlnit cu mama sa, doamna Stanca, şi cu sora lui, Florica, puși fiind cu toții sub aceeași pază armată.

Mai întâi au fost închişi în cetatea Gilău, la doi pași de Cluj, cum ții calea Oradiei, îndată ce treci de satul Florești. Ținuturile clujene au devenit astfel locul detenției transilvane a familiei învingătorului de la Călugăreni și Giurgiu, adjudecându-și în cartea de istorie istorie și acest titlu, deloc demn de laudă.

Femeile trebuie ocrotite

Când s-a revăzut cu mama și cu sora sa, Nicolae Pătrașcu s-a temut să își arate îngrijorarea, spre a nu se face de rușine. Fiul viteazului, își spunea, nu își poate arăta nesiguranța și temerile nici în fața străinilor, nici față de femeile din propria familie pe care, în conformitate cu statutul primului născut de rang masculin, în absența tatălui se cuvenea să le ocrotească și cărora trebuia să le ofere protecția sa.

Cum însă nu se punea...

Vezi mai mult pe Cluj24.ro