Entomologii au aflat că ţânţarii nu pişcă la întâmplare, ci îşi aleg victimele cu atenţie. Persoanele care elimină mult dioxid de carbon (CO2) şi cele cu grupa sanguină 0 sunt vizate de asaltul insectei.

Până şi ţânţarii au propriile lor gusturi. Îşi aleg victimele cu mare atenţie, dintr-o serie de motive care sunt pe alocuri de neînţeles oamenilor obişnuiţi, dar care au în spate argumente ştiinţifice.

O culoare anume, un miros special, chiar şi o anumită temperatură a corpului nostru pot face diferenţa. În realitate, mecanismul de atracţie pe care îl exercităm asupra ţânţarilor, potrivit entomologilor, depinde mai ales de substanţele chimice pe care le emite pielea noastră.

Pe pielea umană există până la 400 de compuşi chimici care ar putea juca un rol în atragerea, eventual respingerea ţânţarilor. Acidul lactic, de exemplu, îi atrage foarte mult, ceea ce explică de ce sportivii sunt mai „apetisanţi” pentru ţânţari.

Dar motivele pentru care, atunci când se confruntă cu o alegere, un ţânţar ştie întotdeauna unde să-şi pună proboscida zimţată sunt numeroase. Iată-le, mai jos, pe cele mai semnificative.

Rata metabolică sau CO2 pe care îl eliberăm

Rata metabolică sau cantitatea de dioxid de carbon (CO2) pe care corpul nostru o eliberează în timp ce arde energie este unul dintre principalii factori de atracţie pentru ţânţari. CO2 îi ajută să identifice ţintele. Cu cât expirăm mai mult, cu atât devenim mai atrăgători. Şi pentru că emitem dioxid de carbon prin nas şi pe gură, ţânţarii sunt atraşi de capul nostru, ceea ce explică de ce îi auzim bâzâind în jurul urechilor toată noaptea.

Grupa sanguină contează

Potrivit unui studiu realizat de institutul Pest Control Technology, ţânţarii preferă sângele cu grupa 0. Îl preferă grupei B şi mult mai mult grupei A. Cum află ţânţarii ce grupă sanguină are fiecare? 85% dintre noi secretă un semnal chimic care indică grupa de sânge. Şi ţânţarii au „nas” pentru acest semnal chimic.

Apreciază sportivii

Ţânţarii pot percepe mirosul de acid lactic, care se formează în muşchi după activitatea sportivă. Potrivit unor studii, suplimentele care măresc cantitatea de amoniac şi acid uric pe care le eliminăm prin transpiraţie le pot atrage, de asemenea. Dar există şi un alt motiv pentru care sportivilor le place în mod deosebit: cantitatea mare de dioxid de carbon (CO2) pe care corpul nostru o eliberează în timp ce arde energie.

Berea este de vină

Un alt studiu din 2002 a examinat efectele consumului de alcool asupra atractivităţii acestor insecte sâcâitoare. Cercetătorii au descoperit că persoanele care consumau bere erau mai expuse înţepăturilor de ţânţari. Acest lucru se datora faptului că cei care consumă alcool produc mai multă acetonă, etanol şi metanol prin transpiraţie, dar rezultatul are nevoie de mai multe studii, pentru a fi acceptat ştiinţific.

De ce adoră negrul

S-a stabilit, de asemenea, că ţânţarii sunt atraşi de negru. În general, hainele întunecate contează mai mult pentru ţânţari decât cele în culori deschise dintr-un motiv simplu: având dificultăţi în zbor chiar şi când vântul bate uşor, ţânţarii se păstrează aproape de sol, unde îşi identifică prada comparând silueta cu linia orizontului. Iar culorile întunecate ies în evidenţă. În acelaşi timp, gesturile noastre îi ajută şi pe ţânţari să ne recunoască, deoarece mişcarea ne distinge. Dacă gesticulăm, este ca şi cum i-am fi invitat să se bucure de noi.

O chestiune de genetică

Potrivit lui Jerry Butler, entomolog criminalist la Universitatea din Florida (SUA), „una din 10 persoane este deosebit de atractivă pentru ţânţari”. Acest lucru ar depinde de genele noastre, care afectează, printre altele, metabolismul şi faptul că transpirăm mai mult sau mai puţin decât alte persoane. Aceste insecte, de fapt, aşa cum s-a menţionat deja, sunt atrase de unii compuşi prezenţi pe pielea noastră şi în substanţele existente în sudoare.

Timpul, vântul şi parfumul

Tânţarii se hrănesc de obicei în zori şi în amurg, când vântul tinde să scadă, iar umiditatea creşte. În acele ore, sfatul medicilor este să stăm la adăpost, cu un ventilator puternic prin apropiere. Curenţii de aer i-ar putea ţine departe, mai ales că ţânţarii nu pot zbura mai repede de 1,5 km pe oră, iar aerul condiţionat nu pare să-i descurajeze. Se ştie că ţânţarilor le plac unele flori, iar un anumit parfum îi atrage în mod special. De aceea, vara, cei care ştiu că sunt o pradă preferată pentru ţânţari, sunt îndemnaţi să renunţe la parfum. MEDIAFAX