Ministerul Afacerilor Interne a relatat, pe Facebook, povestea unei intervenții SMURD din județul Timiș care, pentru unul dintre membrii echipajului – asistentul Sebastian Petruș -, a fost cea mai dificilă din viața lui:

”De câteva minute, elicopterul SMURD decolase de la Timișoara către Arad, unde urma să fie pregătit pentru o nouă urgență. În acea dimineață, echipajul medical, format dintr-un medic, doi piloți și Sebastian Petruș (foto)- asistent medical în cadrul SMURD Timiș, încheia încă o misiune cu succes și adăuga pe lista lungă un nou pacient salvat.

În timpul zborului au primit un apel prin stație.

– Vă rugăm să vă îndreptați către satul Fârdea. Un copil de 4 ani a fost lovit de o mașină. Urgent trebuie transportat la spital. Nu știm dacă a fost afectată coloana sau alte organe vitale. Nu se poate mișca și îl doare spatele.

Imediat pilotul a schimbat traseul aeronavei, iar echipajul medical a început să se pregătească pentru intervenție.

În acel moment, telefonul lui Sebastian a sunat. Era soția lui.

– Să știi că voi întârzia. Sunt în elicopter, mergem la Fârdea să salvăm un copil!

– Mario a fost lovit de o mașină! Se plimba cu bicicleta… mai multe nu știu. M-au sunat ai mei să-mi spună, i-a răspuns soția în hohote de plâns.

În acel moment Sebastian a realizat că merge să-și salveze propriul copil. Era la bunici, vorbiseră dimineața la telefon și totul era în regulă…

Cu ochii în lacrimi, dar încercând să rămână lucid, Sebastian a indicat piloților care este cel mai bun loc de aterizare și a gestionat prin telefon transportarea copilului cu ajutorul unei ambulanțe către acel loc.

– Dar tu ești din zonă, l-a întrebat pilotul.

– Da și acum e vorba chiar de băiatul meu. El este victima, le-a răspuns Sebastian.

Ajuns la fața locului, Sebastian a alergat într-un suflet la ambulanță și acolo și-a zărit puștiul întins pe targă.

„Când m-a văzut cel mic, a început să plângă. Niciodată nu am crezut că văzându-mi băiatul plângând, voi fi cel mai fericit om de pe pământ. Știam că fiecare lacrimă de-a lui înseamnă că este în viață”- ne-a spus Sebastian.

Copilul a fost preluat de către elicopter și dus de urgență către Timișoara.

„Știam că trebuie să îl țin de vorbă, să nu adoarmă. Vorbeam întruna… ca niciodată, doar ca să nu închidă ochii. Îmi aduc aminte că îi citeam povești și voiam să îl văd cu ochișorii închiși, dar acum îl voiam treaz.

Ați auzit vreodată te iubesc? Pentru mine acel te iubesc spus de puiul meu, acolo sus în aer, a însemnat cel mai mult.”

La Timișoara, copilul a fost preluat de o ambulanță și transportat la spital.

A fost supus investigațiilor medicale de specialitate și Sebastian ne-a spus cu sufletul liniștit că acum este bine.

Ieri a fost operat la picior și va urma o perioadă de recuperare.

La ieșirea din operație puștiul și-a întrebat tatăl:

– Tati, dar de ce ai venit tu să mă salvezi?

– Pentru că asta e meseria mea…

– Tu salvezi și alți copii?

– Da, tati… salvăm pe oricine are nevoie de ajutor.

– Tati, când mă fac mare ca tine vreau să fiu!

Sebastian are 30 de ani și de 4 ani lucrează la SMURD. A trecut prin sute de misiuni, dar acum a avut parte poate de examenul vieții lui, să-și salveze propriul copil.

Suntem convinși însă că la fiecare intervenție Sebastian și toți colegii lui acționează cu aceeași dăruire și implicare… pentru că așa sunt ei, SALVATORII!

Vă mulțumim tuturor!

De câteva minute, elicopterul SMURD decolase de la Timișoara către Arad, unde urma să fie pregătit pentru o nouă urgență.

În acea dimineață, echipajul medical, format dintr-un medic, doi piloți și Sebastian Petruș- asistent medical în cadrul SMURD Timiș, încheia încă o misiune cu succes și adăuga pe lista lungă un nou pacient salvat.

În timpul zborului au primit un apel prin stație.

– Vă rugăm să vă îndreptați către satul Fârdea. Un copil de 4 ani a fost lovit de o mașină. Urgent trebuie transportat la spital. Nu știm dacă a fost afectată coloana sau alte organe vitale. Nu se poate mișca și îl doare spatele.

Imediat pilotul a schimbat traseul aeronavei, iar echipajul medical a început să se pregătească pentru intervenție.

În acel moment, telefonul lui Sebastian a sunat. Era soția lui.

– Să știi că voi întârzia. Sunt în elicopter, mergem la Fârdea să salvăm un copil!

– Mario a fost lovit de o mașină! Se plimba cu bicicleta… mai multe nu știu. M-au sunat ai mei să-mi spună, i-a răspuns soția în hohote de plâns.

În acel moment Sebastian a realizat că merge să-și salveze propriul copil. Era la bunici, vorbiseră dimineața la telefon și totul era în regulă…

Cu ochii în lacrimi, dar încercând să rămână lucid, Sebastian a indicat piloților care este cel mai bun loc de aterizare și a gestionat prin telefon transportarea copilului cu ajutorul unei ambulanțe către acel loc.

– Dar tu ești din zonă, l-a întrebat pilotul.

– Da și acum e vorba chiar de băiatul meu. El este victima, le-a răspuns Sebastian.

Ajuns la fața locului, Sebastian a alergat într-un suflet la ambulanță și acolo și-a zărit puștiul întins pe targă.

„Când m-a văzut cel mic, a început să plângă. Niciodată nu am crezut că văzându-mi băiatul plângând, voi fi cel mai fericit om de pe pământ. Știam că fiecare lacrimă de-a lui înseamnă că este în viață”- ne-a spus Sebastian.

Copilul a fost preluat de către elicopter și dus de urgență către Timișoara.

„Știam că trebuie să îl țin de vorbă, să nu adoarmă. Vorbeam întruna… ca niciodată, doar ca să nu închidă ochii. Îmi aduc aminte că îi citeam povești și voiam să îl văd cu ochișorii închiși, dar acum îl voiam treaz.

Ați auzit vreodată te iubesc? Pentru mine acel te iubesc spus de puiul meu, acolo sus în aer, a însemnat cel mai mult.”

La Timișoara, copilul a fost preluat de o ambulanță și transportat la spital.

A fost supus investigațiilor medicale de specialitate și Sebastian ne-a spus cu sufletul liniștit că acum este bine.

Ieri a fost operat la picior și va urma o perioadă de recuperare.

La ieșirea din operație puștiul și-a întrebat tatăl:

– Tati, dar de ce ai venit tu să mă salvezi?

– Pentru că asta e meseria mea…

– Tu salvezi și alți copii?

– Da, tati… salvăm pe oricine are nevoie de ajutor.

– Tati, când mă fac mare ca tine vreau să fiu!

Sebastian are 30 de ani și de 4 ani lucrează la SMURD. A trecut prin sute de misiuni, dar acum a avut parte poate de examenul vieții lui, să-și salveze propriul copil.

Suntem convinși însă că la fiecare intervenție Sebastian și toți colegii lui acționează cu aceeași dăruire și implicare… pentru că așa sunt ei, SALVATORII!

Vă mulțumim tuturor!”, au scris reprezentanții MAI pe pagina de Facebook.