Conform Eurobarometrului Standard 98, citat de platforma trUE -Adevarul gol-golut, mai mult de jumătate dintre români (63%) declară că deseori întâlnesc știri sau informații care, în opinia lor, denaturează realitatea sau sunt false. Aproape tot atât de mulți (61%) consideră că acestea sunt o problemă pentru România și mai mulți (65%) apreciază că ele sunt o problemă pentru democrație în general.

Lupta împotriva dezinformării este un efort comun, care implică toate instituțiile europene.

Uniunea Europeană (UE) conlucrează cu platformele online, pentru a le încuraja să promoveze surse oficiale, să penalizeze conținutul care se dovedește fals sau înșelător și să șteargă conținutul ilegal și pe cel care ar putea dăuna sănătății sau integrității fizice a oamenilor.

Mass-media are la rândul său un rol important în combaterea dezinformării, deși misiunea sa este dificilă și lupta cu știrile false care circulă pe platformele de socializare este una inegală.  Se cunoaște foarte bine faptul că o știre falsă circulă și se răspândește mult mai repede decât una reală, pentru că majoritatea știrilor false se adresează unor grupuri de persoane care fie un nivel de educație precar, fie reacționează emoțional (din categoria naționalism, nostalgici, conservatori etc).

Însă libertatea și accesul la opinie pe care le oferă platformele sociale în zilele noastre este fără precedent și creează falsa impresie că, dacă ești într-un grup cu opinii asemănătoare, ele sunt și adevărate, că dacă apare o informație publică aceea trebuie să fie reală, dacă informațiile sunt girate de un titlu (dr, specialist, expert, analist etc.) acestea sunt reale.

Această validare în grupuri cu preocupări și credințe asemănătoare este posibilă din cauza algoritmilor care adună la un loc oameni cu convingeri și preocupări similare, alcătuind în acest fel adevărate bule din care utilizatorii nu mai scapă, fiind alimentați continuu cu informații și conținut care se potrivește perfect preferințelor lor.

În acest mod, fiecare aude și citește titluri sau articole față de care și-a manifestat interesul, la care rezonează, care îi convin și, dacă nu are puterea de a ieși din aceasta bulă pentru a se informa și din surse care nu îi validează neapărat convingerile, rămâne prizonierul acestui cerc închis.

Pe acest fenomen creat de platformele sociale se bazează și cei care vor să manipuleze opinia publică pentru a-și atinge diverse scopuri – fie ele economice, politice, sociale, religioase, sau de altă natură.

Cum se propagă manipularea în mediul online românesc? Episodul II

Continuăm discuția Ciprian Cucu, Lector universitar la Universitatea din Alba Iulia și vorbim despre manipulare în mediul online românesc și modul în care ea se propagă.

Dacă doriți să citiți Articolul I – DESPRE PROPAGANDĂ ȘI REALITATE, accesați  link: Peste jumătate dintre români spun că știrile false sunt o problemă pentru România. Ce este și cum se poate combate dezinformarea

 Populiștii, suveraniștii, manipularea și România europeană

Cu patru tipuri de alegeri anul viitor, România se găsește deja în mijlocul unui război informațional de amploare. Populismul are parte de un oarecare reviriment în multe zone de pe glob, așa că România nu e specială: și aici, ca și în alte părți, avem parte de diverse personaje care se proclamă deja salvatori ai nației, fără vreo idee coerentă despre cum s-ar înfăptui această salvare.

Ca și în alte părți, în România a crescut în ultimii ani o mișcare ”suveranistă” cu nuanțe extremiste din partea unor partide și au apărut politicieni care au intuit posibile beneficii din navigarea pe valul populist.

Ce este suveranismul?

Deși se pretinde o construcție revoluționară, suveranismul nu este decât o mișcare reacționară, care conectează populismul și naționalismul. Mișcarea este reacționară, pentru că este în primul rând o reacție la „progresism” – perceput ca pericol existențial de mulți conservatori, dar și o reacție la integrarea în diverse structuri suprastatale precum Uniunea Europeană, ONU, OMS, NATO etc.

Mișcarea este naționalistă, pentru că urmărește să readucă controlul către statul național, și populistă, pentru că vorbește în particular de „cetățenii obișnuiți”, care trebuie să învingă în fața “elitelor corupte” (atât din punct de vedere legal, dar mai ales moral).

Asemănările cu fascismul au fost observate de ceva timp în mediul academic. Identitatea națională este văzută de ambele mișcări sub forma unor istorii mitizate, false; se exagerează cu un trecut glorios drept contraexemplu al prezentului degradat și decadent, propunându-se un viitor utopic, posibil numai prin recuperarea trecutului.

Niciunul dintre aceste partide nu aduce ceva nou. Nu se propune vreo măsură propriu-zisă, vreun plan concret, vreo propunere care să arate ce s-a greșit și ce ar trebui făcut, în afară de ideea banală că punând „români verzi” la butoane s-ar rezolva cumva, magic, toate problemele.

Manipulare și propagandă anti-occidentală

În realitate, singurul lucru la care aceste partide chiar se pricep este campania electorală, promițând marea cu sarea unui public prea puțin pregătit să înțeleagă manipulările la care este supus.

Să analizăm un exemplu: în perioada noiembrie 2021 – mai 2022, s-a desfășurat o campanie de strângere de semnături pentru demiterea președintelui. Campania a presupus instalarea de corturi pentru organizarea echipelor, voluntari care să meargă pe străzi și din casă în casă cu tabele pentru strângerea de semnături, sub promisiunea că, dacă se strânge un număr suficient, va fi demis „călătorul”.

Doar că demiterea Președintelui este posibilă doar în urma „săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei” (Constituția României, art. 95, aliniatul 1), iar comunicarea partidului pe subiect nu a menționat astfel de fapte.

Campania derulată a amplificat doar ideea că președintele este nepopular, susținând că va convinge Parlamentul să demareze procedura de suspendare/demitere a președintelui. Dar fără un argument solid referitor la încălcarea Constituției, lipsa de popularitate și semnăturile aferente nu sunt deloc relevante. Cu alte cuvinte, partidul a manipulat publicul, pretinzând că demersul va duce la demiterea președintelui, când acest obiectiv era imposibil de atins și oricum nu ar fi implicat strângerea de semnături.

Nu este singura dată când partidele folosesc diverse pretexte pentru a-și face campanie electorală, profitând de lipsa reglementărilor în domeniu, de ambiguitatea sau transmiterea selectivă de informații trunchiate din întreg contextul legal. Există limitări referitoare la ce se poate face în timpul campaniei electorale propriu-zise (cu o lună înainte de alegeri), iar partidele își pot face publicitate în afara campaniilor electorale, fără să se supună unor reguli clare.

Asociația Expert Forum susține într-un articol recent același lucru – că acțiuni precum organizarea oricărui tip de activități de către un partid politic nu sunt altceva decât acțiuni de promovare electorală. Rolul partidelor nu este să ofere servicii publice în mod direct, ci să dezbată și să implementeze politici publice, precum și să asigure funcționarea instituțiilor care să ofere aceste servicii publice.

În acest context, miza principală a suveraniștilor este amplificarea unui val anti-occidental și folosirea acestuia pentru a câștiga politic. Anti-occidentalismul este explicabil parțial prin principii similare tentației de a crede în teorii conspiraționale. Este mult mai ușor de acceptat că eșecul personal se datorează unor conspirații îndreptate împotriva ta sau celor ca tine, decât să admiți că ai limitări sau că sunt alții mai buni. Similar, propaganda anti-occidentală ne hrănește orgoliul, propunând mituri despre măreția istorică a României și vicisitudinile istoriei, doar ca să concluzioneze că singurul motiv pentru care România nu este măreață astăzi ține de străinii care ne fură resursele și complotează să ne distrugă.

Sigur, statele occidentale și liderii lor au interese proprii, nu ne putem aștepta la altruism pe scena geopolitică. Dar România rămâne un beneficiar net al fondurilor UE și al investițiilor străine directe, are aceleași drepturi în structurile internaționale ca statele occidentale, iar invidia resentimentară pe care o nutresc unii cetățeni față de străini nu este bazată pe realitate.  Și în materie de drepturi și beneficii sau calitate a vieții cetățenilor români, cetățeni europeni, câștigul a fost  incontestabil și de ele deja beneficiază fiecare român. Pur și simplu trebuie făcută o comparație cu ceea ce avea fiecare în gospodărie sau în preajma acesteia, cu ceea ce există acum și răspunsul este evident.

Pe lângă ușurința cu care se poate instrumentaliza politic propaganda antioccidentală, putem observa o motivație în plus pentru promovarea izolaționismului – e mai ușor să controlezi discursul public, instituțiile și economia (prin diverși băieți deștepți) dacă nu se bagă peste tine tot felul de instituții internaționale.

Într-un ,,live” recent, un politician apărut pe scenă la ultimele alegeri, promova punctul de vedere al unei companii urmărită în instanță de Parchetul European pentru o fraudă de 3 milioane de euro, în ceea ce pare a fi un caz solid, implicând și companii străine. Asta nu contează pentru liderul politic, care promovează ideea falsă că orice astfel de investigație este doar un exemplu al complotului străinilor împotriva companiilor românești, desfășurat cu sprijinul unor trădători.

Exemplele de mai sus continuă și cu altele, fiind un pericol real pentru viitorul României.

Pentru toate aceste partide așa-zis suveraniste, lupta cu occidentul cel rău nu înseamnă decât creșterea capacității de a decide după bunul plac, fiind vorba numai despre acces la putere și la resurse. Toți pretind că luptă pentru libertatea noastră, dar manifestele și programele lor politice arată clar intenția de reorganizare a societății într-o direcție autoritaristă, controlată de oameni „valoroși” – între care ei înșiși sunt în primul rând.

Pentru putere, astfel de oameni ar face orice, inclusiv să manipuleze cetățenii, pentru a-i convinge că problemele noastre țin doar de amestecul străinilor în „treburile noastre interne”, cum spunea și Nicolae Ceaușescu. În realitate, România de mâine va fi europeană sau nu va fi deloc.

Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului Europe Direct Regiunea Centru, susținut de ADR Centru.

Dacă vrei să sprijini demersurile noastre sau dacă ai observat un caz de dezinformare la adresa Uniunii Europene, semnalează-ne acest lucru printr-un mesaj pe Facebook sau email către adresa COMM-REP-RO-TRUE@ec.europa.eu, europedirect@adrcentru.ro.