Ouăle roşii, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti, alături de tradiţionala pască şi de cozonaci se pregătesc, de obicei, în Joia Mare. Ouăle înroşite în această zi, potrivit tradiţiei, nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată.

Pasca şi cozonacii se mai pot prepara şi în Sâmbăta Mare, din ajunul Sfintelor Paşti, fiind duse, apoi, la biserică în noaptea de Înviere, pentru a fi sfinţite.

Citește și URĂRI DE PAŞTE 2019 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

Obiceiul înroşirii ouălor înainte de Sfintele Paşti este explicat printr-o serie de legende creştine, care leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Astfel, una dintre acestea aminteşte de faptul că Maica Domnului, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus un coş cu ouă pe care l-a aşezat sub cruce, iar acestea s-au înroşit cu sângele vărsat de Domnul Iisus pentru mântuirea lumii.

Cu multe secole înainte de Hristos exista obiceiul de a oferi în dar ouă colorate cu ocazia marilor sărbători, îndeosebi la cele de înnoire a timpului. Oul este el însuşi generator de viaţă, un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei. La creştini, oul Îl reprezintă pe Creator, Cel ce creează tot şi Cel ce conţine în sine totul. Totodată, oul înroşit este simbolul Mântuitorului, Cel ce părăseşte mormântul, pentru a se întoarce la viaţă, precum puiul de găină care iese din găoace.

Potrivit site-ului www.crestinortodox.ro, culoarea roşie reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, iar pe cealaltă parte sângele lui Iisus vărsat pentru mântuirea lumii.

La noi însă, de Paşti, ouăle nu se vopsesc doar în roşu, ci şi în alte culori (galben, verde, albastru), vestind bucuria primăverii. Se mai colorează ouă şi în negru, simbolizând patimile lui Hristos pe cruce.

Mai mult decât atât, în unele zone, îndeosebi în Bucovina, se păstrează tradiţia încondeierii ouălor, devenită în timp o adevărată artă, executată cu măiestrie de artişti populari. Ouăle încondeiate se mai numesc şi "ouă muncite", dedicând astfel efortul depus pentru desăvârşirea lor patimilor îndurate de Iisus Hristos pentru mântuirea noastră.

Pentru a realiza ouă decorative de Paşti se pot folosi ouă fierte sau ouă golite de conţinut pe care se aplică vopsele în relief sau mărgele. De asemenea, în unele zone se fac ouă decorative din lemn sau din lut.

Odinioară, pentru obţinerea acestor culori se foloseau plante, dar în zilele noastre se folosesc mai mult vopseluri chimice. Cu toate acestea, unele gospodine păstrează încă reţetele străvechi pentru prepararea culorilor vegetale, obţinute din plante culese din vreme şi lăsate la uscat. Astfel, culoarea roşie se poate obţine din cojile de ceapă roşie, din frunzele mărului pădureţ sau din sovârf, galbenul se obţine din flori de tei sau frunze de mesteacăn, albastrul - din viorele, iar pentru verde se foloseşte răchiţica.

Meşterii populari găsesc o diferenţă foarte mare între cele două tipuri de vopseluri, căci cele vegetale, prin căldura lor, conferă oului o amprentă estetică deosebită. Totodată, aceştia pun mare preţ pe atmosfera de linişte, înţelegere, calm şi bunătate, atât de necesară în timpul încondeierii, fiindcă această tehnică cere răbdare şi este una foarte dificilă.

În noaptea de Înviere, gospodinele duc la biserică un coş cu ouă roşii, pască şi cozonac, care urmează să fie sfinţite de preot. După slujbă şi în zilele care urmează, se obişnuieşte să se ciocnească ouăle, după un ritual anume.

Ca regulă generală, cel mai vârstnic bărbat de la masă este primul care ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de un comesean, rostind formula ''Hristos a Înviat!'', la care se răspunde cu: ''Adevărat a Înviat!''. Oul a cărui coajă a plesnit este oferit celui care l-a spart.

Cojile ouălor sunt aruncate fie pe pământ, pentru fertilizarea holdelor, fie pe apele curgătoare, pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paştele. Ciocnitul ouălor simbolizează jertfa Domnului Iisus Hristos şi este permis numai după noaptea de Înviere şi până la Înălţare.

De asemenea, pentru creştini, pasca este cea mai importantă coptură rituală a Paştilor. Caracterul ritual al pascăi este subliniat de data prescrisă de tradiţie când trebuie pregătită, în joia sau sâmbăta din Săptămâna Mare, de forma (rotundă sau dreptunghiulară) şi de ornamentele din aluat (pască cu sucituri, cu împletituri, cu zimţi, simplă). Alături de pască se făceau şi alte copturi cu caracter ritual numite colaci, babe, moşi sau moşnegi, prescuri, învârtite (volumul ''Sărbători şi Obiceiuri Româneşti'', Ion Ghinoiu, 2003).

Citește și SĂPTĂMÂNA PATIMILOR: Miercuri, pomenirea femeii păcătoase şi ziua în care Hristos a fost trădat pentru 30 de arginţi

Pasca se face din făină de grâu de cea mai bună calitate. Cel mai adesea, pasca are o formă rotundă pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pască după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut. În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vaci, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit.

Pască a fost numită la început pâinea sfinţită care se împarte în biserică după slujba Învierii.

În noapte Sfintelor Paşti, este obiceiul să se sfinţească pâine numită Paşti, fie sub formă de anafură, fie sub formă de anafură amestecată cu vin, pe care credincioşii o consumă după slujbă. AGERPRES