Sărbătoarea Învierii Domnului (Sfintele Paşti) semnifică trecerea de la moarte la viaţă prin jertfa Mântuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a primit moartea de bunăvoie, pătimind şi fiind răstignit pe cruce. Iisus Hristos este pentru creştini "Paştile nostru care S-a jertfit pentru noi", aşa cum arată Sfântul Apostol Pavel (I Cor, 5,7).

Trupul Mântuitorului este însă ca un Templu plin de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu de aceea el nu poate fi ţinut de moarte în mormânt.

"El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate", spune Sfântul Apostol Pavel (ep. Col. 1, 18).

Cu Învierea Lui Iisus Hristos pentru omenire începe o nouă eră, pentru prima dată puterea lui Dumnezeu se arată învingătoare asupra morţii.

"Cei îngheţaţi se strâng în jurul focului, cei flămânzi se strâng în jurul mesei; cei care au răbdat suferinţă mare în noaptea cea lungă se bucură la venirea zorilor; cei sleiţi de lupte aprige se veselesc la venirea biruinţei neaşteptate. O, Doamne, prin Învierea Ta, Tu Te-ai făcut toate lucrurile pentru toţi oamenii!", spune episcopul Nicoale Velimirovici ("Predici").

Tot Sfântul Nicoale Velimirovici arată că prin Învierea Sa, Iisus Hristos a biruit pe cei doi dintre cei mai aprigi vrăjmaşi ai vieţii şi ai cinstei omeneşti - moartea şi păcatul:

"Aceşti doi vrăjmaşi ai oamenilor s-au născut atunci când primul om s-a despărţit de Dumnezeu, călcând peste poruncile despre ascultare, faţă de Făcătorul său. În Rai, Omul nu a cunoscut nici moartea nici păcatul, nici frica nici ruşinea. Pentru că, despărţindu-se de Dumnezeul Cel viu, omul nu a putut cunoaşte nimic despre moarte şi trăind în ascultare desăvârşită faţă de Dumnezeu, el nu putut cunoaşte nimic despre păcat".

De la început Sfintele Paşti au devenit unica sărbătoare a Bisericii şi, în continuare, pentru creştinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din cursul anului.

Noaptea Paştilor era petrecută în biserici în priveghere şi rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidaţii la botez), iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârşirea Sfintei Jertfe şi cu lumini multe, semn al bucuriei şi luminării duhovniceşti.

Cei care primiseră botezul chiar în acea noapte îşi puneau acum haine albe şi purtau făclii luminoase, penitenţii (cei care fuseseră excluşi un timp din comunitatea credincioşilor din cauza păcatelor) erau reprimiţi în cadrul comunităţii, împăraţii eliberau prizonieri şi se făceau fapte de milostenie.

În vechime, ca şi astăzi, sărbătoarea Paştilor se prelungea pentru o săptămână întreagă, săvârşindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toţi credincioşii se împărtăşeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. (surse: Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995; http://www.voscreasna.com). AGERPRES