Aproape fiecare ţară din lume ar putea avea parte de unul din doi ani deosebit de călduroşi începând din anul 2030, potrivit unui studiu publicat joi, care scoate în evidenţă responsabilitatea majoră pe care o au emisiile de gaze cu efect de seră de la principalii poluatori ai lumii, informează AFP.

Studiul, publicat în jurnalul Communications Earth and Environment, a fost realizat în urma încrucişării datelor istorice privind emisiile şi angajamentele luate înainte de recenta conferinţă ONU privind schimbările climatice (COP 26) de către principalii cinci cei mai mari cinci emiţători la nivel mondial – China, Statele Unite, Uniunea Europeană, India şi Rusia – pentru a previziona încălzirea la nivel regional până la sfârşitul deceniului.

92% dintre cele 165 de ţări studiate se preconizează că vor înregistra o dată la doi ani temperaturi extrem de ridicate

Rezultatul: 92% dintre cele 165 de ţări studiate se preconizează că vor înregistra o dată la doi ani temperaturi extrem de ridicate. Aceşti ani sunt definiţi prin atingerea nivelului record aşteptat o dată la o sută de ani în epoca preindustrială, înainte de creşterea exponenţială a emisiilor rezultate din activitatea umană, responsabile de schimbările climatice.

O concluzie ”care subliniază urgenţa şi demonstrează că ne îndreptăm către o lume mult mai caldă pentru toată lumea”, a declarat Alexander Nauels, de la organizaţia neguvernamentală Climate Analytics, coautor al studiului.

Pentru a evidenţia contribuţia celor mai mari emiţători la acest fenomen, cercetătorii au realizat apoi modele despre cum ar fi arătat situaţia în urma retragerii emisiilor din 1991, anul următor publicării primului raport al experţilor ONU din cadrul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), care a scos în evidenţă responsabilitatea emisiilor cauzate de activitatea umană. În acest caz, proporţia ţărilor afectate de aceşti ani de căldură extremă scade la 46%.

Pentru Lea Beusch, de la Universitatea ETH din Zurich, acest studiu evidenţiază ”amprenta clară” a emiţătorilor mari din diferite regiuni.

Cantităţi abstracte de emisii, sau temperaturi globale

”Cred că este foarte important, pentru că, în general, vorbim despre cantităţi abstracte de emisii, sau temperaturi globale, pe care le cunoaştem, dar nu le putem simţi”, a spus ea pentru AFP.

Schimbarea ar fi deosebit de marcantă în zonele tropicale africane. ”Deoarece aceasta este o regiune în care variaţiile de la un an la altul sunt de obicei destul de mici, chiar şi creşterea moderată pe care o va experimenta, în comparaţie cu alte zone, o va face împinge să iasă cu adevărat de pe traiectoria modelului climatic cunoscut”, a subliniat cercetătoarea.

În valoare absolută, creşterile de temperatură cele mai pregnante afectează latitudinile înalte din emisfera nordică, fenomen deja observat.

Consecinţele ar putea fi atenuate prin reduceri semnificative ale emisiilor statelor, au insistat autorii studiului.

Totuşi, conform ONU, angajamentele actuale ar urma să crească emisiile cu 13,7% până în 2030, departe de reducerea la jumătate necesară pentru a menţine pe linia de plutire obiectivul ideal al Acordului de la Paris din 2015, şi anume limitarea încălzirii globale la +1,5 grade Celsius comparativ cu valorile din era preindustrială. Agerpres