Cândva mândria industriei auto românești, mașinile ARO – apreciate și exportate în toată lumea – continuă să facă senzație, să fie apreciate mai ales de cunoscători și continuă să întoarcă privirile.

Așa au întors privirile a sute de oameni și sâmbătă, când 57 de mașini Aro, TV și IMS au fost prezentate publicului într-o expoziție care a avut loc la Cluj.

Mașinile Aro încă în atrag pe români

Îngrijite, dichisite, ca scoase din fabrică, vechile mașini românești nu-și arată vârsta, cu toate că marea majoritate au o vechime de zeci de ani. Vizitatorii expoziției le-au admirat, s-au pozat cu ele, iar unii visează să devină și ei proprietari de Aro.

„Ne-am adunat cu 57 de mașini din toată țara, membri ai Asociației NapocAro. De la an la an tot creștem”, a declarat, pentru Cluj24, președintele Asociației NapocAro, Ionel Bodea.

Unul dintre modelele din expoziție este foarte rar, chiar unicat în România. „E un model foarte rar la noi, unicat. S-a fabricat, dar nu mai există la noi, toate au fost duse în afară. Cred că e singurul din țară care mai există. E Aro 10.2, dacă nu mă înșel. E din 1998, cu motor de Renault, al unui băiat de la Curtea de Argeș, Bănică Mihai”, a explicat Ionel Bodea.

Cu Aro pe la Polul Nord

Colecționarii de mașini Aro sunt încântați de vehiculele pe care le au – atât de frumusețea lor, cât și de fiabilitatea acestora.

Ca să le demonstreze fiabilitatea, în ianuarie, de exemplu, cinci membri ai Asociației NapocAro, cu trei mașini Aro vechi de peste 20 de ani, au făcut o expediție de aproximativ 9.000 de kilometri, prin satul lui Moș Crăciun, până la Capul Nord (Nordkapp), în Norvegia, considerat cel mai nordic punct al Europei.

Expediția lor a durat 21 de zile, prin 12 țări, și nu au avut probleme majore – iar asta și datorită fiabilității autovehiculelor care i-au purtat pe drumuri lungi și îndepărtate, acoperite cu zăpezi și gheață.

Peripeții la -29 de grade

Zăpezile, gheața și gerurile de -29 de grade, resimțite la -38, nu au creat probleme deosebite nici mașinilor, nici pasagerilor.

„Am prins niște ninsori… zăpadă multă, gheață. Mergeam pe gheață cu 80–90 km/h, că așa mergeau toți. Trecea câte un camion pe lângă noi și nu mai vedeam nimic vreo 30 de secunde, din cauza prafului de zăpadă pe care îl ridica. Din cauza asta, pe un coleg l-a „sărit” de pe drum afară, dar n-au fost probleme, a intrat în zăpadă și l-am tras afară. Am prins -29 de grade, resimțite la -38. Pur și simplu nu puteam respira, stăteam numai cu mâna la nas, așa de tare era aerul.

Mașinile s-au descurcat foarte bine, nu am avut probleme cu pornirea etc. Dar noi nu am fost pregătiți cu încălzitoarele, mergeau non-stop, iar mie mi-a cedat un ventilator. Dar am avut sirocou (încălzitor auxiliar – n.r.) și ne-am încălzit cu el. Chiar la -29 de grade s-a nimerit să dormim în mașină, dar în mașină erau 22 de grade, n-am avut treabă, dormeam în tricou”, își amintește Ionel Bodea.

Aro face senzație printre străini

Mașinile Aro au făcut senzație printre străini, care întorceau capul, dar și printre românii pe care i-au întâlnit pe drum. Surpriza clujenilor a fost întâlnirea cu o „surată” a mașinilor Aro – o Dacie, pe care au întâlnit-o în Danemarca.

„Chiar la Moș Crăciun era un grup de români și au rămas surprinși când au văzut că erau mașini Aro acolo. Străinii, mai ales în Suedia, se uitau foarte mult după noi, ne salutau, dar ei le confundau cu Land Rover”, mai spune Ionel Bodea.

Expediția în ținuturile înghețate i-a întărit convingerea că mașinile Aro sunt foarte fiabile, că pot concura cu orice mașină de teren modernă și crede că ar fi foarte bine să se reia producția acestor vehicule de teren competitive.

„Mașinile Aro sunt foarte bune, se comportă foarte bine, singura problemă e un pic la căldură. Și nu se compară cu mașinile de teren de acum. Atât doar că în mașinile astea mai noi e altă tehnologie, dar ca fiabilitate nu se compară. Și la condus e ușor, nu te obosește, chiar te relaxează. Sunt mai bune mașinile Aro decât cele care se fac acum. Au rezistat foarte bine și la temperaturile scăzute. Ar fi foarte bine dacă s-ar fabrica din nou Aro, doar să le retehnologizeze puțin și să le mai îmbunătățească puțin interiorul și exteriorul. Ar face față cu brio concurenței din domeniu”, consideră Ionel Bodea.

Succesul aventurii prin ghețurile arctice îi îndeamnă pe cei de la NapocAro spre o nouă provocare. De această dată, ținta este Africa, cu deșerturile ei.

Cu Aro prin deșerturile Africii

„Anul viitor vrem să mai facem o expediție în sudul Europei, Spania, Portugalia. Vrem să mergem și prin Africa, poate în 2027. Vrem să mergem prin Maroc, deșert, până la safari să ajungem. Am fost în locuri foarte reci, acum vrem să ajungem și în locuri foarte calde”, spune Ionel Bodea.

Totuși, fiindcă mașinile Aro nu prea dispun de instalație de climatizare, probabil că temerarii aventurieri de la NapocAro vor alege perioade cu climă mai domoală: „Când nu sunt foarte mari temperaturi, ținând cont că în Aro nu prea este climă și e mai greu cu temperaturile ridicate, am zis să plecăm undeva la sfârșitul lui februarie, începutul lui martie. Momentan e echipa care am fost la Nordkapp și, dacă mai vin două-trei mașini, încă nu știm precis.”

Ionel Bodea reiterează faptul că mașinile Aro sunt foarte fiabile și că fac față oricăror condiții de mediu.

„Aro este o mașină foarte bună, atât doar că nu ai anumite condiții ca la mașinile mai noi. Dar e o mașină fiabilă și face față și la temperaturi scăzute, și la temperaturi ridicate, în toate condițiile de climă”, spune el.

În Asociația NapocAro sunt zeci de membri din toată țara, colecționari de astfel de mașini, care și-au descoperit pasiunea pentru ele încă din copilărie, pentru că au crescut cu ele, ca mașini ale familiei.

Din asociație fac parte doar colecționari de Aro, IMS și TV, unele cu o vechime de aproape 50 de ani, iar unii dintre ei le-au testat în expediții pe distanțe lungi, prin țări precum Mauritania, Somalia sau Georgia.

Marius Avram