Eclipsa de Lună prin penumbră, vizibilă din România, se produce pe 5 iunie, maximul acesteia având loc la ora 22 şi 25 de minute, când aproape jumătate din discul Lunii se va afla în penumbra Pământului.

La o astfel de eclipsă Luna nu intră deloc în umbra Pământului, iar fenomenul poate fi observat pe tot parcursul desfăşurării de pe teritoriul României.

Eclipsa de Lună prin penumbră poate fi observată din diverse locuri din Europa, Africa, Asia şi Australia şi va dura 3 ore şi 18 minute, potrivit eclipse.gsfc.nasa.gov.

Fenomenul astronomic debutează în România (Bucureşti) la ora 20 h 46 m (intrarea în penumbră) şi se încheie în ziua următoare, 6 iunie, la 00 h 04 m (cu ieşirea completă din penumbră). Vom putea vedea schimbări pe discul Lunii doar în perioada maximului eclipsei şi, pentru că penumbra nu este foarte întunecată, vom vedea doar o reducere în strălucire a jumătăţii astrului care intră în penumbră şi care poate prezenta o modificare a culorii, de la cea obişnuită spre gălbui, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Eclipsele de Lună sunt mai puţin spectaculoase, dar pot furniza specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem „citi” particularităţile atmosferei Pământului. De asemenea, eclipsele de Lună pot da informaţii folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.

Următoarea eclipsă, vizibilă şi din ţara noastră, se va produce tot în această lună, la 21 iunie, şi va fi o eclipsă parţială de Soare. Următoarea eclipsă de Lună vizibilă din România se va produce pe 16 mai 2022 şi va fi o eclipsă totală de Lună.

De când s-a format, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, Luna se îndepărtează de planeta noastră (cu aproximativ patru centimetri pe an). În perioada de rotaţie a satelitului în jurul Pământului, care durează aproximativ 29 de zile şi jumătate, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar. Potrivit NASA, avem două-patru eclipse de Soare în fiecare an, în timp ce eclipsele de Lună sunt mai puţin frecvente.

O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, atunci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Fazele – Luna Nouă sau Luna Plină – se produc la fiecare două săptămâni, însă eclipse se produc, de regulă, de patru ori pe an. Pentru ca un astfel de fenomen să aibă loc, este necesar ca cele trei corpuri cereşti, Soarele, Pământul şi Luna, să se afle aproximativ pe aceeaşi direcţie.

Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, aceasta intră, treptat, în umbra Pământului. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă, numită „Lună sângerie”. Aceasta este o eclipsă totală de Lună, potrivit www.space.com.

Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante asupra astrului, adică nu se întunecă.

Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar „muşcat” foarte tare. Aceasta se numeşte eclipsă parţială de Lună.

Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că cele două corpuri cereşti erau mâncate de vârcolaci. AGERPRES