Peste 100.000 de oameni din toate colțurile țării au mers la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, pentru a înfăptui marea unire. Care au fost motivele pentru care a fost ales acest micuț oraș din inima Transilvaniei ca ”epicentru” al marii uniri de la 1 decembrie 1918.

Alba Iulia fusese aleasă de către Consiliul Național Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania din două motive istorice: la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia, cetatea fiind capitala domnitorului pe scurta perioadă cât a durat Unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova și Transilvania); în 1784, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca erau trași pe roată în urma condamnării lor.

Citește și MESAJE de ZIUA ROMÂNIEI . Felicitări și urări din inimă de român de 1 Decembrie 2020- Ziua Națională a României

Printre motivele cheie care au stat la baza alegerii oraşului Alba Iulia ca loc care să găzduiască Marea Adunare Naţională, în locul altor oraşe, precum Arad, Sibiu sau Blaj, se numără:

Alba Iulia era văzut ca simbol al Unirii. Unul dintre momentele majore care ne-a redefinit istoria s-a petrecut la Alba Iulia în 1600 și l-a avut în prim plan pe Mihai Viteazul. Istoriografia romantică din secolul al XIX-lea cultivase „Alba Iulia”, orașul unirii lui Mihai Viteazul de la 1600, ca pe un simbol al unității naționale a românilor. Prezența la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, a 1228 de delegați oficiali și a peste 100000 de simpli participanți evidențiază faptul că tema națională cucerise în întregime opinia publică a românilor ardeleni.

În Alba Iulia exista cea mai puternică gardă naţională din Transilvania, condusă de Florian Medrea. Era bine organizată și dotată, capabilă să apere orașul în caz de nevoie. Asta, în condițiile în care Transilvania trecea printr-o perioadă tensionată în săptămânile care au urmat încheierii Primului Război Mondial. Trupele germane erau în retragere lângă Alba Iulia. Chiar au cerut drept de cantoment în cetate, dar au fost refuzaţi.

Actuala Sală a Unirii a fost în 1 decembrie 1918 nucleul întregii acţiuni. Clădirea fost securizată la maxim. La fel Cetatea Alba Carolina, în incinta căreia se află imobilul de patrimoniu. Tot din motive logistice şi de siguranţă, în Sală au intrat numai cei 1228 de delegaţi ai naţiunii române din Transilvania. Ca instrument de verificare credenţionalul, mandatul din partea comunităţii pe care o reprezenta. Deşi erau gata să-şi dea viaţa pentru apărarea Marii Adunări Naţionale, gardiştii români n-au fost puşi în situaţia să facă acest lucru şi e bine că s-a întâmplat aşa.

Alba Iulia era cel mai sigur oraş din Transilvania. În Alba Iulia exista, în toamna anului 1918, cel mai mare depozit de arme din Transilvania. Garda naţională a reuşit să pună mâna pe acest depozit. După ce s-a făcut stăpână pe un depozit foarte mare de arme, acestea au fost răspândire şi la celelalte gărzi din jur. În plus, garda maghiară civilă din oraşul de jos a fost dezarmată, la fel şi trupele maghiare din cetate, din regimentul 50 infanterie.

Organizarea administrativă de sute de ani a Transilvaniei se dezintegra. În toamna anului 1918, Imperiul Austro-Ungar se destrăma, ceea ce a determinat şi un vid de putere în Transilvania. Haosul creat a fost însă controlat de către românii care conduceau Comitetul Reunit al Gărzilor Române şi Maghiare.

Poziţia geografică a oraşului Alba Iulia, în comparaţie cu Aradul, spre exemplu, foarte departe de centrul ţării şi în apropiere de Ungaria. Sibiul era un oraş săsesc şi armata română era foarte aproape de Sibiu, iar liderii politici transilvăneni nu doreau ca actul Unirii să fie semnat sub presiunea Armatei Române.

Posibilităţile de cazare. Oraşul avea în 1918 două hoteluri, Hungaria şi Europa, ambele demolate în perioada regimului comunist. Rolul lor nu a fost doar acela de a oferi loc de odihnă călătorilor. Spre exemplu, hotelul Hungaria s-a intersectat cu istoria mare în ziua de 30 noiembrie 1918. Aici s-a stabilit forma finală a Rezoluţiei Unirii, care a fost votată a doua zi, în actuala Sală a Unirii.

Legăturile feroviare. Oraşul avea gară încă din 1868, iar legăturile feroviare erau mult mai bune în comparaţie cu Blajul, spre exemplu.

Implicarea exemplară a unor personalităţi locale, precum Camil Velican, care avea legături solide cu fruntaşii politici ardeleni. A fost unul dintre principalii organizatori locali ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. În confortabila sa locuință din oarşul de jos, s-au întâlnit fruntașii politici ardeleni, atât înainte de 1 decembrie 1918, cât și în zilele ce au urmat. În 2 decembrie, spre exemplu, aici s-a înființat, Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei. Și tot aici a funcționat, până la mutarea sa la Sibiu.

Datele de mai sus ne oferă suficiente argumente pentru a concluziona că fruntaşii românilor ardeleni din 1918 aveau studii temeinice şi experienţă în a conduce şi a avea grijă de oameni.

1 decembrie 1918 rămâne un moment fără precedent pentru Alba Iulia. Oraşul, care avea la acel moment numai 10.000 de locuitori şi două hoteluri, a trebuit să răspundă provocării de a organiza un eveniment unic, Marea Adunarea Naţională. Totul s-a întâmplat în doar 10 zile, fără telefoane mobile, internet sau rețele de socializare!

sursa: www.viziteazaalbaiulia.ro