Balenele sunt cele mai mari vieţuitoare care au evoluat pe Pământ, însă dimensiunea corporală pe care cetaceele o pot atinge are o limită, dintr-un motiv explicat de o echipă de oameni de ştiinţă americani într-un studiu citat vineri de Press Association.

Dimensiunile corporale mari ajută balenele să consume prada cu eficienţă sporită, potrivit unei cercetări efectuate pe parcursul a peste zece ani pe aproximativ 300 de balene monitorizate. Însă gigantismul acestor cetacee este limitat de disponibilitatea prăzii şi de eficienţa strategiei de hrănire, conform concluziilor publicate în jurnalul ştiinţific Science.

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă, condusă de biologul Jeremy Goldbogen de la Universitatea Stanford şi expertul în mamifere marine Nicholas Pyenson de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală Smithsonian, a prelevat date despre modul de hrănire a cetaceelor, iar rezultatele dezvăluie faptul că mărimea corpului acestora este limitată de disponibilitatea prăzii.

Totodată, cercetătorii au descoperit că numai cetaceele care se hrănesc prin filtrare pot ajunge la dimensiuni corporale uriaşe, cele mai mari dintre toate vieţuitoarele de pe Pământ.

”Raportul dintre energia câştigată şi consumul energetic relevă eficienţa de hrănire a unei balene şi oferă indicii despre motivele pentru care unele balene sunt mari şi de ce nu pot fi mai mari”, a declarat Goldbogen.

Echipa alcătuită din peste douăzeci de oameni de ştiinţă a căutat şi amplasat dispozitive temporare de localizare pe balene, marsuini şi delfini de diferite dimensiuni – de la marsuini de port, de 1,5 metri lungime, până la balene albastre ce pot ajunge la 30 de metri lungime şi peste 100 de tone.

Oamenii de ştiinţă au observat că relaţia dintre mărimea corporală şi beneficiile energetice depinde de strategia de hrănire pe care cetaceele au dezvoltat-o de-a lungul evoluţiei.

Spre deosebire de cetaceele care se folosesc de dinţi pentru a prinde prada individual, balenele albastre sau cele cu cocoaşă, care se hrănesc prin filtrare, utilizează fanoanele – lamele cornoase fixate pe maxilar – pentru a ”strecura” krillul şi alte prăzi mici din apele oceanelor. Astfel, pentru balenele care se alimentează prin filtrare dimensiunile mari nu reprezintă un impediment pentru hrănire.

Cetaceele cu dinţi folosesc ecolocaţia pentru hrănire şi sunt limitate la hrănirea prin atacarea unei prăzi individuale, strategie ce implică scufundarea la adâncimi mai mari pentru a o prinde. În unele cazuri, cele mai mari balene cu dinţi nu se hrănesc suficient în timpul unei scufundări pentru a compensa energia depusă. ”Literalmente, se întâmplă ca ele să nu poată mânca suficient pentru a obţine un profit energetic mai mare înainte să revină la suprafaţă şi să respire”, a explicat Pyenson.

În cazul balenelor care se hrănesc prin filtrare, cercetătorii sugerează că disponibilitatea sezonieră a abundenţei de krill este cea care le limitează dimensiunile. ”Cele mai mari specii de balene trebuie să profite de câştigurile energetice obţinute în urma ‘peticelor’ de krill în timpul celor doar câteva luni productive de vară, la latitudini mari. Cele mai eficiente strategii de hrănire prin filtrare presupun ca aceste balene să acumuleze depozite de grăsime care le pot alimenta apoi migraţiile de-a lungul bazinelor oceanice către zonele de reproducere aflate la latitudini mai mici, care le oferă mult mai puţină hrană”, a explicat Goldbogen.AGERPRES