Ia românească, o tradiţională cămaşă purtată în trecut în zile de sărbătoare, a devenit în prezent un obiect ''cool'' de vestimentaţie, ale cărui simboluri şi-au pierdut din însemnătate.

"Ia este bluza care face legătura cu străbunii noştri, care ne duce în trecut, care scoate la lumină simbolurile pierdute şi care altădată aveau o însemnătate aparte după care viaţa însăşi se ghida. Toate au ajuns până astăzi. Acum, cumva, iile nu se mai cumpără în funcţie de simboluri, acum ia este doar o bluză pe care trebuie să o asortăm. Simbolurile, totuşi, au rămas. Eu am scris o istorie a iilor, în care am încercat să descriu cât de cât ce am primit şi eu de la bunica mea, ce reprezintă fiecare simbol. Cel mai bine le ştiu pe cele din zona Breaza, fiindcă acolo m-am născut, acolo am crescut cu broderia lângă mine", a declarat, pentru AGERPRES, Anda Mănescu, o tânără care a pornit în Breaza o afacere cu ii după ce a găsit cămăşile cusute de bunica sa.

Ea a explicat că fiecare ie are o cruce în interiorul modelului şi că după 1890, iile au căpătat o formă comercială.

"Fiecare ie, din orice zonă a ţării, trebuie să facă o cruce, undeva trebuie să se găsească o cruce în interiorul modelului, pentru că crucea proteja. Iile erau concepute de femei astfel încât undeva inserat în model să existe acea cruce. Înainte de 1890, toate iile se făceau în casă, femeile îşi coseau iile pentru evenimentele importante ale vieţii, pentru nuntă, pentru horă, pentru înmormântări. Fiecare îşi punea dorinţele, aspiraţiile şi binele în acea cusătură, iar după 1890 au început să existe atelierele reginei Maria şi arta casnică şi atunci au căpătat o formă comercială, iile au început să se facă pentru vânzare, au început să piardă din simboluri, au fost preluate exact aşa cum erau făcute în casă şi nu s-au mai dezvoltat simbolurile şi nici creativitatea femeilor. Ele doar copiau un model. Apoi au început exporturile - vorbesc de zona Breaza -, au început colaborările cu designeri din diferite ţări, fiecare ţară avea alte dorinţe, au început să fie adaptate ţărilor în care se exportau şi a ajuns să fie o ie comercială - ia de artizanat comercială -, făcută tot cu migală, tot de mână, păstrând aceeaşi simbolistică, acelaşi format, doar că spre vânzare, nu mai era făcută pentru sufletul fiecăreia. Nu ştiu dacă este rău sau bine, pur şi simplu asta a fost evoluţia lor", a subliniat Anda Mănescu, ale cărei ii sunt purtate sau au fost făcute cadou actriţelor Jane Seymour şi Angelina Jolie şi primei doamne a Serbiei.

Iile despre care vorbeşte cu pasiune sunt lucrate de femeile din zona Breaza, preţurile începând de la 250 de lei. Pentru o ie plină cu mânecă lungă se lucrează aproximativ o lună.

"Înainte, pânza se făcea în casă, acum o facem industrial, la război mecanic, din bumbac 100%, dar Breaza are o particularitate a pânzei: este pânză topită, adică bumbacul este fiert şi atunci iese puţin creponată şi materialul este moale. Trebuie să se vadă firele în pânză, pentru că fiecare fir este numărat, ca să iasă modelul echilibrat şi egal. Sunt cusute cu fir de mătase sau cu fir de bumbac", a arătat Anda Mănescu.

Printre simbolurile reprezentate pe iile din Breaza se numără "Roatele" - care semnifică perfecţiunea, "Crestele" - victoria lumii asupra întunericului, "Steaua soarelui" - strălucirea şi fericirea, "Floare de măr" - frumuseţea, pacea şi belşugul.

Ziua internaţională a iei este celebrată începând cu anul 2013 pe 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica.

Ia este, potrivit Dicţionarului Limbii Române, bluza femeiască specifică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic, împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu diverse cusături, uneori cu mărgele.

Sursa: AGERPRES

Sursa foto: Ii Breaza de Anda Manescu/Facebook