Rata de mortalitate, nivelul de transmitere, momentul în care boala devine contagioasă, perioada de incubaţie: noi informaţii încep să contureze epidemia provocată de noul coronavirus apărut în China, deşi rămân încă multe necunoscute, relatează marţi AFP.

Care este rata de mortalitate?

Mai letal decât gripa sezonieră, însă mai puţin virulent în comparaţie cu epidemiile anterioare asociate unui coronavirus: iată unde pare să se situeze periculozitatea noului virus, numit oficial marţi Covid-19, chiar dacă nu este deocamdată cunoscută cu exactitate rata sa de mortalitate.

Până în prezent, 1.016 decese au fost înregistrate dintre cele peste 42.600 de cazuri confirmate în China continentală (2,4%). În afara acestei ţări, virusul a ucis două persoane, una în Filipine şi alta în Hong Kong, iar peste 400 de cazuri de contaminare au fost confirmate în aproximativ 30 de ţări şi teritorii.

Estimările ratei de mortalitate trebuie utilizate cu prudenţă deoarece nu se cunoaşte câţi oameni sunt efectiv infectaţi, notează AFP.

Într-un studiu publicat luni, o echipă de cercetători de la Imperial College London a estimat că rata de deces este de 18% în rândul cazurilor depistate în provincia Hubei, epicentrul epidemiei. În schimb, la nivel global, aceasta este evaluată la ”aproximativ 1%”, cu o doză de incertitudine cuprinsă între 0,5% şi 4%.

Cele două epidemii mortale anterioare cauzate de un coronavirus, SRAS (Sindromul Respirator Acut Sever) şi MERS (Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu), s-au dovedit mult mai virulente. În 2002-2003, SRAS a provocat decesul a 774 de persoane la nivel mondial dintre cele 8.096 de cazuri înregistrate, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), reprezentând o rată de mortalitate de 9,5%. În continuare activă, epidemia MERS a ucis 858 de persoane din 2.494 de cazuri confirmate din septembrie 2012, reprezentând o mortalitate de 34,5%.

Gripa sezonieră este mult mai mortală în cifre absolute deoarece ucide între 290.000 şi 650.000 de oameni pe an la nivel mondial, potrivit OMS.

Pe lângă periculozitatea virusului, capacitatea sa răspândire este cea care va determina severitatea epidemiei. „Un virus relativ puţin agresiv poate provoca daune mari dacă este contractat de mulţi oameni”, după cum a explicat Michael Ryan, directorul programului pentru intervenţii de urgenţă al OMS.

Care este nivelul de contagiune?

Într-un studiu publicat în jurnalul ştiinţific american New England Journal of Medicine (NEJM), cercetători chinezi au estimat că fiecare pacient a infectat în medie 2,2 persoane (aceasta este ”rata efectivă de reproducere” a bolii, sau R0). Aceasta este mai mare decât gripa (1,3), semnificativ mai mică decât rujeola (peste 12) şi comparabilă cu SRAS (3).

La nivel mondial, amploarea epidemiei va depinde de gradul de transmitere a virusului în afara Chinei. „Un număr mic de cazuri ar putea fi scânteia care provoacă un incendiu mai mare”, a avertizat luni directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Oficialul a făcut referire la cazul unui britanic infectat în Singapore, care a transmis apoi virusul la o duzină de persoane, în Franţa şi apoi în Marea Britanie, notează AFP.

Perspectiva unei multiplicări a acestui tip de cazuri îngrijorează. Deoarece pentru fiecare pacient infectat, autorităţile sanitare din ţara în cauză trebuie să găsească persoanele cu care el a intrat în contact şi să se asigure că acestea nu vor infecta la rândul lor alţi oameni.

Cu toate acestea, în cazul în care cazurile de contaminare din afara Chinei se înmulţesc, această procedură numită ”urmărire a contactelor” va fi din ce în ce mai dificil de pus în aplicare.

Care sunt modalităţile de transmitere?

Virusul este transmis în principal pe cale respiratorie şi prin contact fizic. Transmiterea pe cale respiratorie are loc prin picăturile de salivă expulzate de pacientul infectat, sper exemplu atunci când tuşeşte. Oamenii de ştiinţă estimează că acest lucru necesită o distanţă de contact redusă (aproximativ un metru).

Pentru a evita contaminarea, autorităţile sanitare insistă asupra importanţei măsurilor-barieră: spălarea frecventă a mâinilor, tuşit sau strănutat într-o batistă de unică folosinţă, purtarea unei măşti sanitare… De asemenea, diareea poate fi o cale secundară de transmitere.

Când devine o persoană contagioasă?

Aceasta este una dintre întrebările cheie. Iniţial, oamenii de ştiinţă au estimat că riscul de contagiune începe ”la câteva zile după debutul simptomelor”, la fel ca în cazul SRAS, a explicat pentru AFP profesorul Arnaud Fontanet de la Institutului Pasteur.

Însă experţii cred acum că riscul ar putea începe mai devreme, la începutul simptomelor sau chiar înainte.

Potrivit profesorului Fontanet, ponderea cazurilor de contagiune provocate de pacienţii fără simptome ”rămâne probabil limitată”. În esenţă, tusea este un vector important pentru transmiterea virusului, însă un pacient fără simptome nu tuşeşte.

Dar chiar şi limitate, aceste cazuri pot complica controlul răspândirii virusului: este imposibil de localizat un pacient care nu are simptome. În mod similar, persoanele care prezintă puţine simptome pot trece foarte uşor nedepistate.

Care este perioada de incubaţie?

Analizând datele de la cele 1.100 de cazuri confirmate în China, o echipă de cercetători chinezi estimează că perioada medie de incubaţie este de trei zile, conform articolului lor publicat luni.

Această perioadă este mai scurtă faţă de estimările precedente: OMS a indicat o întârziere de două până la zece zile între infectare şi debutul primelor simptome, în timp ce un studiu chinez a evocat, în medie, 5,2 zile, cu o variaţie semnificativă.

Aceste estimări preliminare au condus la stabilirea unei perioade de observaţie de 14 zile, sau de carantină pentru cazurile suspecte şi persoanele repatriate.

Însă, potrivit datelor experţilor chinezi publicate luni, perioada de incubaţie ar ajunge în unele cazuri la 24 de zile.

Care sunt simptomele?

Tabloul clinic al afecţiunii respiratorii provocate de noul coronavirus este precizat pe baza datelor de la cele 1.100 de cazuri confirmate în 31 de provincii chineze, analizate de cercetători din toate ţările. Majoritatea persoanelor au prezentat febră, iar două treimi tuse, însă cazurile de diaree sau de vărsături au fost rare. Un sfert dintre pacienţi au avut cel puţin o boală preexistentă (hipertensiune arterială, boli pulmonare…).

Vârsta medie a acestor pacienţi este de 47 de ani (doar 0,9% au sub 15 ani), 58% sunt bărbaţi şi puţin peste 2% sunt lucrători sanitari.

Nu există vaccin sau medicamente contra coronavirusului, iar managementul acestuia se bazează pe tratarea simptomelor. Unora dintre pacienţi li se administrează încă antivirale, a căror eficienţă este în curs de evaluare.

Care este originea?

Noul coronavirus a apărut la lilieci, însă oamenii de ştiinţă cred că a trecut printr-o altă specie înainte de a fi transmis oamenilor. Cercetătorii chinezi au susţinut că acest animal intermediar ar putea fi pangolinul, un mic mamifer cu solzi, în pericol de dispariţie. Comunitatea ştiinţifică internaţională a considerat această ipoteză drept plauzibilă, adăugând totuşi că ar trebui verificată.AGERPRES